Fum, lumini, muzica mult prea tare, prea galagioasa, oameni prea multi. Haos. Barbatul statea intr-un colt, privind-o. Urmarindu-i fiecare pas, zambet, atingere. Fusese la un pas in spatele ei tot timpul. Fiecare zi. Ceas de ceas. Fara incetare.
Nu ii scapa din ochi decat atunci cand intra la toaleta damelor. Era subtire ca un pai, sireata, isteata peste masura, si atat de frumoasa incat toti barbatii o priveau cu o sete aproape la fel de mare ca a lui. Aproape. El o dorea si o iubea mai mult ca toti barbatii care venisera aici, in fiecare seara.
Si tocmai din acest motiv avea sa stea deoparte. Fiindca oricat ar fi fost locul asta de mizerabil, din toate punctele de vedere, ea era totusi mult prea buna pentru el. Ar fi meritat sa lucreze intr-unul din cele mai luxoase hoteluri, sau restaurante, ca manager, sau ceva poate chiar mai inalt in rang, doar ca ea aprecia prea mult timpul liber care i-l oferea acest loc. Fiindca il folosea pentru a-l creste pe fratele sau mai mic. Stand intr-un colt, si maturand cu privirea intreaga incapere, o vazu vorbind cu o alta femeie. Zambea. Era inaltator la cer sentimentul care il cuprindea cand o vedea zambind. Si nu se putea abtine sa nu o doreasca precum un bolnav. Intr-un fel era mai sarit de pe fix decat toti barbatii din incapere.
O urmari din nou cum serveste un client, si cum vorbeste cu el. Avea un talent innascut sa faca oamenii sa se simta bine. Sa se simta mai bine. Fericirea ii stralucea in ochi chiar si atunci cand el stia ca nu dormise intreaga noapte pentru ca cel mic avusese febra. Sau cand ii povestise despre cosmarurile care o pandeau chiar si acum, la ani de zile dupa acel teribil accident in care parintii lor pierisera. Pentru un moment trebui sa se intoarca cu spatele, un client ii cerea lui atentia, acum. Si trebuia sa se ocupe de el. A fi bodyguard intr-un loc ca acesta era uneori o provocare. Clubul era unul vechi, detinut de un binecunoscut traficant de droguri. Era doar o cale de a spala bani, si a-si vinde marfa. Connor stia ca politia face raiduri adesea in apropiere. Dar nu se apropiase niciodata de acest loc. Si motivul era simplu.
Connor era omul lor. Se infiltrase aici cu optsprezece luni in urma, si continua sa fie un om de incredere. In ambele tabere. Castigase increderea nemernicului de proprietar si castigase astfel accesul la multe documente, intalniri secrete, si afaceri incheiate in podul cladirii, acolo unde proprietarul isi avea birourile.
Simti o usoara presiune pe coaste, si imediat parfumul ei il invalui. Ceva in el incepu sa pulseze cu putere, si fu nevoit sa isi tina respiratia pret de o secunda. Se intoarse totusi zambind, si isi puse o mana imprejurul taliei ei subtiri, tragand-o astfel mai aproape de el.
-Ar trebui sa iti las numarul de telefon al unei tipe, dar sunt prea geloasa sa fac asa ceva. Sau prea posesiva.
Connor isi incrunta sprancenele usor, cu un suras misterios in coltul gurii, si se prefacu mirat.
Muzica rasuna in jurul lor ceva mai tacut acum, cand erau unul langa celalalt. Nu mai exista nimeni, nici macar clientii, nici macar proprietarul.
-Nu reactiona asa, il mustra ea, ciupindu-l in gluma de deasupra beteliei pantalonilor. Stii bine cate bilete arunc zi de zi, cu numele tau pe ele. Cred ca ar trebui sa iti angajezi tu insuti un bodyguard.
-Hei, zise el, razand, eu sunt bodyguardul aici.
-Iar eu sunt al tau, rase ea, mai tare. Trebuie sa plec acum. Am venit doar sa iti spun ca inca o femeie de aici s-a indragostit de tine.
Rasera amandoi, ignorand faptul ca mana lui inca se odihnea pe mijlocul ei, iar a ei desena modele invizibile pe spatele lui.
Se despartira intr-un final, amandoi simtind adanc regretul intiparit in suflet, dar asta doar pentru ca restul noptii sa isi arunce priviri aparent neinsemnate, cautand mereu motive pentru a veni mereu unul in apropierea celuilalt.
