Titlul acestui capitol e aiurea, dar e sincer. Nu se potriveste cu continutul.
Ei, bine in capitolul anterior spuneam ca mi.a acceptat cererea de prietenie.., mda :)) Am reusit sa vorbim chiar mai mult, cred, dar a fost degeaba.
Intr.o seara ma gandeam la el si mi.a trecut ideea ca daca nu ii voi spune ce simt va fi prea tarziu la un moment dat asa ca i.am scris lui Beeatrice :
" Mi.e dor de el ! " , iar ea a raspuns " Scrie.i si zi ce simti pentru el, nu ai nimic de pierdut, ai incredere in mine! " si eu asta am facut, mi.am luat inima in dinti si i.am scris, i.am daruit iar sentimentele mele pe care le.a respins, a doua oara
...Asa ca am renuntat dar de ceva timp, cu cat incercam sa ingnor sentimentele pentru el, acestea se amplificau mai mult ti mai mult astfel incat ieri, dupa ore vand l.am vazut era sa cad pe scari, tremuram, iar picioarele mele se inmuiau din ce in ce mai tare, cum sunt mereu in preajma lui.. Mi.a luat mult sa imi dau seama ca el chiar era real, chiar era, dar pacat de sentimentele acestea, el ma place doar ca prietena. E trist..
