Nu am crezut niciodată când auzeam că poţi să pierzi totul , printr-o mică greşeală , dar m'am convins pe pielea mea de asta.Aveam totul , iar acum nu mai am nimic.
Am învăţat că oricât mi'ar păsa mie,altora nu le pasă şi lumea nu se opreşte în loc pentru durerea mea .
Am încercat să lupt pentru ceilalţi , dar am învăţat că nu poţi lupta pentru o persoană care nu vrea ca tu să lupţi pentru ea..Îmi e teamă.Pur şi simplu îmi e teamă să îmi deschid sufleful din nou.Pur şi simplu nu vreau să mai sufăr.
Uneori, simt.... simt că viaţa e nedreaptă cu mine. Simt că ... orice aş face, mereu mi-ar ieşi prost şi aş dezamăgi multe persoane. Simt că...oricât aş încerca să ajut, aş încurca şi mai mult lucurile
Aş vrea să fiu o fată obişnuită , dar nu sunt . Nu o să fiu niciodată! Sunt un monstru , un vampir . Niciodată nu am vrut să fac rău NIMĂNUI! Dar uneori tentaţia este foarte mare şi orice ai face nu te poţi împotrivi.
Numele meu este Elena . Am avut o prietenă defapt nu îmi era chiar prietenă dar ne înţelegeam destul de bine , acum ceva timp .. sau mai bine zis acum câţiva ani , dar problemele ne-au îndepărtat . Nu am pe nimeni aproape , iar ceilalţi din jurul meu mă văd că fiind doar un copil care are nevoie de ajutor special.
Vacanţa de vară era pe sfârşite , iar mâine o să plec într-un loc special în care trăiesc şi alţii ca mine , adică vampiri. Nu îmi doresc să merg , dar sunt obligată . Mi s-a spus că am nevoie de cineva care să îmi fie alături
Azi era o zi importantă pentru mine . Era ziua în care cele mai dragi persoane din viaţa mea au plecat de lângă mine , aşa că trebuia să merg la cimitir .
Nu îmi place să vorbesc despre acest subiect deci nu vreau să întru în amănunt.Am lăsat doi trandafiri albi unul pentru fiecare .
Ceva ciudat s-a întâmplat când am vrut să mă urc în maşină.Un băiat m-a prins de mână şi m-a tras spre el . M-a privit în ochi şi mi-a şoptit : Nu te mişca! ... S-a apropiat de mine. Era aşa de aproape în cât îi simţeam respiraţia rece şi parfumul scump. S-a aplecat uşor asupra gâtului meu.
Probabil habar nu avea că eu sunt vampir şi că nu poate să mă manipuleze . L-am aruncat la pământ .
Ce crezi că faci ? am întrebat eu mâhnită
El a făcut ochii mari şi mă privea din cap până-n picioare uimit. S-a ridicat de pe jos şi a început să îşi scuture hainele de praf .
Impresionant! a spus el . Nu am văzut niciodată o fată aşa de puternică.EU sunt Damon. Tu cine eşti?
Eu: -Lasă-mă în pace .
Damon: -Ai un nume cam ciudat .. Stai prin zonă ?
Eu: -Ce îţi pasă ţie ? Şti ceva .. Mai bine ai pleca mai repede dacă nu vrei să păţeşti ceva .
Damon: -Mă ameninţi cumva? Te provoc să mă loveşti.Hai loveşte-mă.Sau poate îţi este frică.
Am ridicat pumnul şi l-am îndreptat spre el , dar acesta m-a prins de mâna şi m-a strâns foarte tare.
Damon: -Îmi retrag cuvintele.Nu eşti o fată puternică.Vrei să pari aşa , dar defapt nu eşti.
Am urcat în maşină şi am plecat în mare grabă.De ce trebuie să dau eu doar peste ciudaţi?
Când am ajuns acasă , mi-am împachetat ultimele lucruri . Eram gata de noua mea viaţă . Sperăm că toate să se schimbe . Vroiam să nu mai fiu considerată o ciudată .
Noaptea a trecut foarte repede , iar a două zi eram pregătită.În faţă casei mă aştepta o maşină care avea să mă conducă la academie , dacă o pot numi aşa . Era pur şi simplu un loc cu mai multe case în care locuia câte un vampir . În câteva ore am ajuns . Mi-a plăcut ce am văzut aici , totul era frumos . Dar visele mele au fost distruse . Am realizat că oriunde aş merge oamenii o să se uite ciudat la mine şi pur şi simplu nu înţelegeam de ce .
Alte coridoare , alte vestiare , alte săli de clasa , alte fete . Peste tot , adolescenţii se salutau între ei , strigandu-se ; fetele chicoteau şi se imbratiseau.
Din când în când câte o fată îmi arunca câte o privire răutăcioasă , iar dacă observa că o privesc se prefăcea că se uită în altă parte . Foarte urât din partea lor .
O fată a trecut pe lângă mine şi m-a împins . În momentul acela nu am mai putut să mă stăpânesc şi am început să plâng . Am intrat în baie şi m-am aşezat într-un colţ cu picioarele la piept . Am început să zbier în momentul în care un băiat a apărut în faţa mea.
Eu:Ce cauţi aici ?
-Îmi pare rău , dar asta e baia băieţilor. a spus băiatul
Era înalt , avea un păr blond ca razele soarelui , nişte ochi negrii ca furtuna pe mare şi un zâmbet sincer , neprefăcut şi absolut perfect .
-Hei de ce plângi ? Eu sunt Ştefan . Te pot ajuta cu ceva ?
-Nu ai cu ce să mă ajuţi.Nimeni nu are cu ce să mă ajute!
Mi-am luat geantă , m-am ridicat de jos şi am luat-o la fugă pe coridorul şcolii. Toţi se uitau unul la altul şi probabil că se întrebau : ' Oare ce se întâmplă cu nebuna asta ? '
Brusc m-am ciocnit cu cineva. Când am privit mai bine , l-am văzut pe Damon chiar în faţa mea .
-Hei.Nu mă aşteptam să te văd aici . a spus el
-Nici eu ....
Aştept păreri sincere !
