Regrets //The Photographer Vol.II//

Chapter 1

-Nu vreau să pleci ! Te rog rămâi ! Spun cu lacrimi în ochi spre persoana pe care o iubesc, persoana pe care o s-o pierd .. o să place ..departe și am să rămân fără ea.

-Amy.. trebuie .. o sa stau 6 luni ...o să vorbim mereu . Trebuie să plec la aeroport...

-Nu.. spun șoptind și simt cum ochii mi se închid apoi negru..

-Amy ! Strigă și se prăbușește cu mine în brațele sale..

Mă sărută încet pe frunte și simt ceva umed..plânge..

Am simțit că am fost pusă pe ceva ..

Îmi deschid încet pleoapele, clipind des apoi încercând să văd totul mai clar.. mă ridic în șezut și eram la spital. În cameră intră o asistentă care spune mai tare un "S-a trezit" . Vine spre mine întrebându-mă:

-Ești mai bine ?

-Da. Ce am pățit?

-Ai leșinat lângă iubitul tău . S-a speriat și a sunat la ambulanță. El a plecat la aeroport . Zise și începu a-mi face un control .

-Ce ? Spun încet și lacrimile începând să-mi curgă șiroaie pe obraz. Ea încercând să mă calmeze însă eu doar mă agitam mai tare și fu nevoită împreună cu alte asistente să-mi injecteze un calmant .
Pleoapele mele se închise iar eu am intrat într-un somn adânc.

După un somn destul de lung mă trezesc tristă întrebând dacă pot pleca acasă...mi s-a spus să mănânc mai mult , chiar acum am eu chef de mâncare...

Deja mi-e dor de el..
Ies pe ușă spitalului , ridicând privirea spre cer preț de câteva secunde .. îmi iau telefonul din buzunarul mic al pantalonilor . Privesc spre ecranul acestuia și vad ca aveam 7 apeluri pierdute de la mama și 10 de la Andy .. o sun pe mama , Andy ..să se ducă dracu'.
După ceva timp îmi răspunde mama .

-Bună, scumpo! Ce mai faci ? Ești bine ? De ce nu mi-ai răspuns?

-Sunt bine ,mamă! Am leșinat și am fost la spital .. dar acum sunt bine. Voi ce mai faceți? Când mai veniți să stați și cu mine ?

-Pai chiar despre asta voiam să vorbim . Ne-am luat concediu , eu și tatăl tău. Venim la tine aproape o lună. Sper ca nu te deranjăm..

-Nu, mamă. Abia aștept să veniți! Mi-e aşa dor de voi !

-Și nouă ! Ajungem peste 2 zile . Pa , scumpo ! Te iubim .

-Pa ! Și eu !

Închid telefonul și îl bag iar în buzunarul pantalonilor .
Opresc un taxi pentru a merge la studio ca să știu cine e înlocuitorul lui Andy .
Ajunsă acolo ii plătesc taximetristului.

Am aflat cine e acel înlocuitor.. Un băiat brunet , destul de înalt , după cum arată se vede că merge la sală .. ochii căprui . Dean.
Se uită spre mine cu un zâmbet care ar cucerii orice fata , apoi dând mâna cu mine . Îi zâmbesc forțat apoi cer să plec acasă..nu mă simțeam bine..nu mă simțeam bine deloc.
Îi simt lipsa .. chiar dacă nu am apucat să fim mai mult timp împreună. Îl iubesc .

Iau cheile apartamentului meu , răsucesc cheia în ușa intrând plictisită... îmi iau niște haine lejere punându-mă pe canapea și uitându-mă la un film . Brusc pe la jumătatea filmului gândul mi se duce spre el .. șiroaie de lacrimi pornind din ochii mei.
Îmi aud telefonul sunând .. răspund fără să mă uit cine e ..

-Ce !?

-Amy..iubito...

-Ce vrei ?

-Ce ai ? Ești bine , Amy?