For him

...poate că nu-l am aproape de fiecare dată când vreau asta. Sau poate că fizic nu e niciodată.

Poate că încă trebuie să aştept mult timp pentru un scurt sărut şi o lungă îmbrățişare, dar el mă face să simt că aşteptarea asta chiar merită.
Poate că am avut o percepție greşită despre răbdare, poate că n-au fost ceilalți îndeajuns de buni încât să merite să-i aştept. Poate că a apărut el şi...şi a schimbat totul.
Dacă n-ar fi apărut acum, n-aş fi înțeles poate niciodată acel citat al lui Wilde: "Dacă promiți că nu întârzii prea mult o să te aştept toată viața"

Dar oare asta înseamnă iubirea? Să aştepți pentru un om drag oricât doar pentru ai vedea chipul zâmbind din pricina ta? doar pentru ai vedea sufletul lipit de al tău?  Sau asta e răbdarea?
Poate că încă nu cunosc diferența dintre iubire şi răbdare dar cert este că pentru el aş putea aştepta oricât.
Îmi este deajuns doar să mă gândesc la el pentru a-mi apărea acel zâmbet tâmp' pe față, îmi este deajuns să-l întâlnesc prin vise să imi fac dimineața mai frumoasă. Fiindcă, pentru prima dată, după mult timp sunt sigură că acel "noi" există.

Poate doar în realități nepermise, poate doar într-un cotlon ascuns al minții mele dar există.
Şi voi avea răbdare, nu ştiu cât, nu ştiu până când dar îl voi aştepta.