-Bună tata!
-Bună lumina vieți mele!
-Tați îmi dai și mie un sfat de iubire?
Și de aici a început totul. Aveam 16 ani. Nu știam ce înseamnă iubirea. "Iubitul" meu avea 18 ani și îmi descria fiecare sentiment pe care îl simțea alături de mine. Într-o zi l-am întâlnit cu prietena mea cea mai buna. El spunea ca e doar o întâlnire prieteneasca dar prietena mea Loren spunea ca vrea sa fie cu ea,iar aceasta îl refuzase. Nu știam pe cine sa cred. Cel mai bine mi s-a părut sa îl întreb pe tata. Mama murise în urma cu 2 ani într-un accident de mașină...........
Stau în camera mea de 3 zile fără sa mananc și fără sa plec undeva. Tata bătea la ușă disperat dar ușa stătea tot închisă.
Scriam în jurnal și plângeam în hohote. Îmi scriam descrierea:
"Vreau o alta viața, o viață în care mama sa trăiască și toți oameni sa fie drepți și sa nu însele.
Am doar 16 ani,mă numesc Rebecca, sunt blonda cu ochii verzi și sunt proporționate,nu am mințit niciodată și regret zilele ploioase care mă fac trista."
Către Dumnezeu
Viața e dura dar eu plângeam din nimic. Nici măcar nu ne despărțise.
Mi-am făcut curaj și l-am sunat. Mi-a spus ca îi pare rău, dar eu nu l-am ascultat și i-am zis:
- Nu vreau explicații. Asculta-ma. Vreau sa ne despărțim și sa uitam tot. Vom rămâne prieteni și atât.
-..............
El nu a mai spus nimic și am înțeles că a închis. Am început sa plâng și nu m-am mai oprit pana la ora 20:00. Am ieșit din camera și tata mă aștepta lângă ușa.
- Lumea e rea fata mea. Tu da-le un exemplu ca tu nu ești la fel.
- Te iubesc,tati!
- Și eu.
Am început amândoi sa plângem și apoi am mers sa mâncăm. După masa Mi-am făcut un dus și m-am băgat direct în pat și am adormit.
