Oare stim?

Stim?

Oare stim cum se simte o persoana atunci cand ii scoti in fata tot ceea ce e rau? Atunci cand ea incearca sa faca bine,incearca din rasputeri,sa nu mai fie certuri,nimic negativ. Poate ai nervi,intr-adevar,toata lumea are,dar de ce sa nu invatam sa ne controlam nervii? Sa invatam  a face o atmosfera placuta in jurul nostru. Oare numai tu,sau numai eu,sau numai anumite persoane au nervi sau stres? Tare ma indoiesc. Din pacate asta exista inca de cand erai mic,de la scoala..ai un stres"Azi ma duc la scoala,am test la mate,ma asculta la romana,si dau si proba la sport,trebuie sa iau note bune,ca altfel ma cearta mami si nu ajung nimic in viata si o sa fiu un aurolac". Ganditi-va ca gandurile astea le are un copil inca din clasa I. Trist nu? Cand vedem asta e trist,dar e si mai trist ca noi sa facem,desi stim. Nu vreau sa bat niciun apropo catre nimeni,nu vreau sa arunc vina in stanga sau in dreapta...am vazut destule exemple incat sa imi dau seama ca eu am fost norocos si ca fiecare e in felul lui. Un parinte cere de la copilul sau TEME,TREABA,INVATAT,NOTE BUNE..La ce e bun daca copilului ii place sa faca fototgrafie,frizerie,editare...Pentru ca fie ca vrem sau nu sa recunoastem,evoluam,nu mai trebuie sa fim doctori,ingineri sau mai stiu eu ce avocat. Oare parintii stiu cat stres pun pe copii atunci cand ii preseaza sa invete,sa ia note..sa dea exemple cum ca ar ajunge pe strada,in loc sa dea exemplu ca daca va reusi in viata va  putea ajuta un om de pe strada. Oare de ce scoatem in evidenta tot ce e negativ? Oare vom ajunge sa nu mai fim cainii celor de sus? Sa nu ne mai dirijeze cum vor,sa ne faca sclavi? Oare parintii vor evolua si isi vor da drumu copiilor sa dea ei cu capul,sa nu le atraga atenta la fiecare stalp? Sigur ar fi mai bine. Tot ce spun aici,nu am citit nicaieri,nu spun de un singur parinte,nu ma gandesc la o anumita persoana cand scriu asta..ma gandesc la multitudinea familiilor pe care le stiu,din familie sau din afara familliei. Cunoscuti sau doar auziti. Vorba circula. De ce sa ii aratam unui copil ce a gresit cu pixul rosu,in loc sa ii aratam ce a facut bine cu cel albastru sau roz. De ce traim? Sa facem toate astea? Nu cred ca cel care ne-a creeat s-a gandit la asta..Pana si el a lasat lumea sa greseasca,ne-a lasat sa ne dam cu capul,si acum sunt conflicte..daca suntem destepti vom trece peste si vom ierta,dar daca suntem prosti,ne vom omora singuri. Stiu,am 16 ani,nu sunt matur indeajuns incat sa critic parintii,dar noi,copii si adolescentii suntem cei ce au tot dreptul sa le spuna parintilor ca nu ne place ceva,ca vrem poate o schimbare,ca vrem sa fim incurajati si nu stresati,sa fim LIBERI. Daca tu,un parinte citesti asta,nu ma judeca pentru ceea ce spun,gandeste-te daca copilul tau e fericit,nu il intreba,iti va spune ca da. Observa asta. Daca ai sa ma judeci,esti unul din acei parinti,dar inainte de a ma judeca,gandeste-te cum sa fi langa copilul tau in momentele alea in care ma judeci. Are nevoie si iti garantez. Mai lasa din toate treburile alea de acasa,si vorbeste o ora pe zi cu el. Nu ii fi doar parinte. Hai sa fim mai buni!

  Va multumesc ca ati citit. Vor urma capitole o data pe saptamana. Sper ca de treaba asta                                         sa ma tin. Pace! Si ma cititi peste o saptamana.