Limit Your Love

Capitolul 2.

Urc câteva trepre pâna la cantină, când.. Zoey mă ia de braț uşor şi îmi zâmbeşte blajin, ochii ei micuți și căprui luminează în lumina sumbră, aproape nevizibilă, care pătrundea în holul mare și nesfarșit prin geamul micuț situat la jumătatea camerei.

"Am crezut că te-ai rătăcit. Eram pregătită să sun la paznicii din față, norocul tău e că te-am găsit." Spune Zoey ghidându-mă spre încăperea imensă zâmbind. Zambetul ei era cald si înduioșător, aproape că nu îmi dau seama de ce o ființă atât de calmă și zâmbăreață a fost trimisă la o școală de internat.

"Nu scapi tu chiar aşa uşor de mine." Spun eu chicotind. Nici nu aș vrea să plec, ei bine, nu că m-ar atrage locul ăsta, ba chiar din contra, dar, consider că e mai bine decât acasă în momentul de față, nu vreau să asist la sirul lung de certuri si contraziceri intre ai mei.

"Bun, atunci suntem pe aceeasi lungime de undă, caci nici tu nu ai să scapi de mine aşa uşor. Deci, eşti legată de mine pe viață." Spune Zoey ridicând degetul mic în sus, chicotind, intrerupandu-ma din ganduri. Ii zambesc la randu-mi, aceasta fiinta este mult prea amabila pentru mine.

"Pe viață, întocmai." Spun eu râzând si ridicand degetul mic in sus, lipindu-l alaturi de degetul ei intr-o forma de juramant.
Deschide o uşă mare, dublă din fier si intrăm. Încăperea era imensă, decorată cu imprimeuri vesele, culoarea pereților era de un alb, dar spre gri, care dădea perfect în conturul camerei, părea foarte modernă şi sofisticată, după toate detaliile minore din încăpere te facea sa crezi ca erai intr-o casa culturala veche si modernizata pe ici-colo, nu intr-un internat.
Camera era plină de adoleşcenți stând la mese, glumind. Zoey mă ghidează spre o masă rotundă, aproape de fereastra mare care arăta priveliştile încântătoare din jurul scolii.
Mă aşez pe scaun foarte aproape de ea şi îmi trag scaunul mai spre masă, uitându-mă la ceilalti din jur.

"Hei. Gaşcă.." Spune Zoey, atrăgând toate privirele spre ea.
"Ea e Fay. E nouă şi e colega mea de cameră." Adaugă bruneta. "Fay ei sunt Andrew, Hope, Caleb, Alexi şi Ithan iubitul meu."
"Oh, la naiba. Mai era si Harris, dar a plecat." Continuă Zoey dându-şi cu palma în frunte si zambind putin pe sub mustati.

"Hei" Spun toți la unison, uitandu-se foarte atent la mine, mai mult examinandu-ma. Nu sunt prea sigura de ce ar trebui sa raspund, nu imi doresc sa fiu chiar nepoliticoasa, dar nici nu vreau sa ma dau ceea ce nu sunt, asa ca le raspund un simplu "Hei", ferindu-mi privirea de a lor.

"Deci tu esti tipa noua venita din Anglia, nu? Am auzit cate ceva despre tine." Spune Caleb luand o gura din sucul sau. Eu ridic o spranceana in semn de intrebare iar acesta surprinde gestul meu si adauga. "Zvonurile circula repede pe aici, dar nu iti face griji, nu am auzit nimic rau." Ii ofer un zambet, mai mult fortat, si imi atintesc privirea inapoi pe geam.

"Bine, hai sa fim realisti, nu am auzit atatea lucruri de bine despre tine, desi esti de cam, 2 ore aici?" Spune Andrew punandu-si mainile la piept si asezandu-se pe spate pe spatarul scaunului precum Caleb. Zoey ii ofera o privire amenintatoare iar el ridica din umeri, clar surprins de reactia acesteia.

"Pe bune acum, Andrew are dreptate."Spuse Caleb. "Adica, cu toti stim ceea ce crede toata lumea despre englezi si mai ales ca are si postura, chiar si figura tipica de o englezoaica. Doar uita-te la ea." Spuse acesta venind inapoi in postura initiala, cu bratele intinse pe masa, privindu-ma pret de cateva secunde, apoi asezandu-se incet iar pe spatarul scaunului. "Se vede clar ca nu e ca noi si ca nu va putea fi, e englezoaica si e o tampenie sa stam la taclale cu ea, stiind ce fel de oameni sunt ei si stim cu totii ce a facut de parintii ei bogatani au trimis-o aici. E dezgustator." Veninul din cuvintele lui se izbește direct in fata mea, trezindu-ma la realitate. Nici nu stiu cum sa reactionez, cum as putea oricum sa reactionez la asa ceva? Cum as putea sa ma apar? Da, stiu cum suntem catalogati noi, cei din Londra, de catre cei din alte tari, dar nu m-am asteptat sa tin din prima zi piept cu chestia asta.
Imi deschid gura sa spun ceva, dar cuvintele par sa fie intepenite in gatul meu, aproape inecandu-ma cu ele. Imi inchid gura inapoi si iau o gura de aer, apoi respir si imi reglez postura pe scaun.