Unde ma aflu? Lumina...lumina imi pare atat de frumoasa....oare unde sunt?
Vazu rochia, pe care se scurgea sangele din rana in care era infipt un bat din bronz.
In fata ei era autostrada...vazu masina care era spulberata..copilul ei in varsta de 3 ani era decapitat...
Ohh nu, copilul meu, copilul meu..!
Trupul Teresei era plin de rani, auzi sirenele masinii ambulantei....medici erau aproape..poate o puteau ajuta...
-Se pare ca avem un accident mortal aici!
-Saraca fata, era atat de tanara copilul ei...doamne!
-Alo,sunt chiar aici!
-Ce rau imi pare.....
-Heiii nu ma auziti? Alo! sunt aici!
Medici constatara decesul...dar cine era fata? Tanara mamica era Teresa Fidalgo...un suflet de copil in varsta de 20 de ani, viata îi rezervase un deces crunt alaturi de copilul ei.
Oare chiar am murit? Trebuie sa fie un vis...trebuie sa ma trezesc din visu' acesta....copilul meu.
Daca sufletul meu este prins in purgatoriu de ce copilul meu nu este cu mine aici? De ce? De ce dumnezeu a vrut sa mor atat de tanara? Se intinse pe pamantul rece, isi puse mana pe rana si incerca sa scoata batu care îi facea rana sa sangereze...nu simtea durerea...durerea ca, copilul ei murise era mult mai mare.....ca sufletul ei era prins in purgatoriu o facea sa se gandeasca , ce urmeaza?
