Killed - Drama de Adolescent

Un Inceput Linistit

Anii adolescentei sunt anii in care te poti distra la maxim, anii in care noptile devin din ce in ce mai lungi, iar muzica din ce in ce mai tare. AIUREA!

Cel putin anii adolescentei mele sunt umpluti cu drama de 2 lei, barfe inutile si de oameni cu 7 mii de fețe.

M-am mutat de cativa ani in capitala, la o scoala privata, unde speram sa am un viitor "stralicit". Neah. Ei bine, anii au trecut si a venit timpul sa-mi incep clasa a 5-a la noua mea "draga" scoala. Totul era strain. Noi oameni, noi profesori, noi imprejurimi... Erau asa de multe lucruri de descoperit si de experimentat...

Totusi sa incep sa va povestesc cum dintr-un copil premiant, cuminte si inocent, am ajuns fix opusul.

Prima zi de scoala, anul 2011, clasa a 5-a, Bucuresti:

Intru pe poarta scolii. vad o mare de copii si parinti inghesuiti pe terenul de fotbal al scolii. Mama si cu inca o femeie ma aseaza in linie cu 15 copii: Clasa a 5-a B. Langa randul meu, mai era unul. Zeci de rasete si de tipete se auzeau. Clasa a 5-a A.

Ma uit sfioasa in jur. Stau nemiscata cu ochii atintiti la cladirea nu chiar atat de impunatoare. Imi indrept privirea spre randul din fata mea: Clasa a 6-a. Printre copii incercam sa-mi gasesc vărul. Nimic. In schimb, vad o fata cu parul pana la umeri, un blond inchis, inalta cu ochi albastri si ageri. Statea singura. Din cand in cand mai zambea intr-o parte sau in alta. Gandeam:"E in clasa cu varul meu! Poate voi ajunge sa o cunosc. Poate vom ajunge sa ne cunoastem si poate ne vom intelege..."

Simt o mana rece pe umarul meu. Mi se rupe sirul gandului. Tresar si ma intorc. Vad o fata cu parul saten, prins intr-o coada lunga, cu breton, camasa alba cu maneca trei-sferturi, pantaloni albastri si adidasi gri.

"Eu sunt Maria. Se pare ca suntem singurele fete din clasa! Tu cine esti?"

Ma uit fix in ochii ei. Stau o secunda si ma gandesc. Eram prea timida ca sa spun orice.

"Sunt Ioana. Chiar? Suntem doar doua fete? Sa mai asteptam, poate vor mai veni si altele!"

"Mda... Poate." Raspunse ea. Am inceput sa urmaresc felul in care Maria scana toata lumea din jurul ei. Un anume inters oare? Nu pot sti inca.

Pana la urma nu s-a mai sinchisit nicio fata sa intre in randul clasei noastre. Intram in scoala. Urcam multe scari abrupte si intr-un final, ajungem obositi intr-o clasa luminoasa si cu jaluzele albastre. Bancile erau asezate in doua randuri, cate doua. Ma asez in banca cu Maria. Deodata, intra doua femei in clasa. Una cu parul scurt si drept, pana la ureche cu ochi caprui si cealalta cu parul brunet, cret. Erau dirigintele: Alice si Felicia.

"Sper sa fie dragute.", gandesc eu.

"Buna ziua copii! Bun venit la noi in scoala! Eu sunt Felicia, iar ea este Alice. Eu sunt profesoara de sport, iar Alice este profesoara de matematica. Noi vom fi dirigintele voastre!"

"Vom face prezenta si sper sa va invatam numele cat mai repede posibil!"

"Anghel Ciprian?"

Un baiat slab bat, cu parul lipit de cap, cu camasa alba si ochelari patratosi se ridica.

"Prezent!"

"Atanasie Radu?"

Baiat? Wow! Acest Radu Atanasie avea ochi albastri si parul blond, ce ii ajungea pana la umeri. Semana prea bine cu o fata!

"Prezent!"

"Calina Tudor?"

Un baiat scunt, slab-bat, cu un semi-breton cam esuat, par saten si ochi albastri se ridica.

"Prezent!"

"David Maria?"

Maria se ridica usor si mandra. O priveste pe doamna diriginta direct in ochi.