True

r

Pana ni se aduc cafelele noi mai discutam...

-De ce esti tensionata? ma intreaba Magda. 

-Sunt cam singura, sa zic asa.

-Acum nu mai esti. 

Ni se aduc cafelele si incepem sa sorbim ascultand muzica pe care o canta muzicienii. Dar, stai. De ce Magda m-a scos aici? De ce am iesit aici cu o persoana necunoscuta? Ce proasta sunt! Asta poate sa ma sechestreze! Doamne, lasa-ma sa mor!  Ma ridic de acolo si plec, nu-mi vine sa cred ce-am facut... Sunt asa duda! DOAMNEEE!  O aud cum striga:

-Nu am numarul tau de telefon!

Parca ar fii un baiat..  Pe drum ma suna cineva. Cine? Jane, fata cu absorbantele. 

-Spune, Jane!

-Hoo, copila proasta, si nu-mi raspunde tu mie asa direct ca te arunc pe scari! Maine poti sa vii sa filmam reclama. spuse ea calm

-Auleu, am uitat de reclamele tale! La ce ora?

-7:00! Te cunosc bine Stella, stiu ca intarzii, asa ca vin eu sa te iau! 

-Nuuu, vin singura! 

-Stella Anne Mirror, cui ii comentezi tu, ma? Am zis ca vin, vin. Taca-ti fleanca. 

-Aoleu, trebuie sa iau eu absorbante sau imi dau de acolo?

-Stella, esti mai proasta ca noaptea. Cum sa-ti iei tu ma? Ca-ti dam noi! Esti proasta, rau. O sa te omor! Cum iti permiti sa fii asa proasta? spuse ea la fel de calma

-Da-te-n chiftele, ca ma bag la dus. 

Da, am ajuns acasa.

-Paaaaa. Muahh.

-Te pup.

***

Dimineata, ma imbrac in cele mai albe haine din dulap, nu sunt sanatoasa. Fiind gata, aud claxonul nebunei pe nume Jane. Cobor pe scari ca o diva, de se minuneaza si Mieunel la cum am coborat de era s-o iau in nas. 

Urcand in masina, Jane imi spune:

-Iti sta bine. Nota 10, dar sutienu' e negru, proasto.

-Lasa. 

Apasa pe acceleratie, si in 5 minute ajungem la studio. Ma baga acolo intr-o camera, si imi dau o micuta punga de tampoane si o hartie, dar trebuie sa invat ce scrie pe hartie in 10 minute. Pe hartie scria: '' Always, ce m-as face fara el? In zilele grele el e ajutorul meu! El ma ajuta timp de 5 zile, el isi face treaba.. el este absorbantul minune! Cumpara-l din noul nostru magazin Shop Down, din centrul Parisului!'' haoleu, ce penibil, de ma vede bunica, ma omoara... Intru eu in camera aia si incep eu sa zic ce e acolo. La care Jane adauga, la sfarsit:

-A fost perfect! O sa se vanda, sunt sigura!

-Stii ca a fost penibil, tot, nu?

-Stiu, dar a iesit.

-Cand iau banii?

-Peste 24 de ore. Maine sa fii aici. 

-Bine. spun eu putin tensionata