Fiecare-i un Sisif
Cu o sută de brațe.
În două cu-n bolovan,
Restul legate cu ațe
Tăioase, cu margini
De dinți de varan.
În pumni cărăm infinit
La infinit lovim în van.
E praf și avalanșă
De noi care cădem
Să revenim în vârf
La propriul îndemn.
Bolovanul e greu,
Ațele mereu mă leagă
De cel ce nu-s eu:
Cel dezlegat ce nu aleargă.
În vârf mâna scapă
Ce pân-acum a ținut,
Tăiați la-ncheieturi
O luăm de la început...
