*

271 39 16
                                    

          A trebuit să plec şi să te las printre stele. Stând întinsă pe iarbă, cu ochii numărând infinitul. Priveai pierdută printre ele, iar cu degetele voiai să tai orizontul. Te plimbai în lini neuniforme pe bolta întunecată şi te întrebai când se vor revărsa spre pământ, învăluindu-te în strălucirea lor nemărginită şi mistică. Aşteptai şi iar aşteptai ca ceva să se întâmple, deveneai din ce în ce mai nerăbdătoare, dar nimic părea să îţi fi înghiţit esenţa. Treptat te încruntai, treptat plângeai şi ai răbufnit supărată şi tristă. Ţi-ai acoperit cu antebraţele orbitele, să te privezi de frumuseţea naturală care te înconjura. Şi suspinai îngândurată, febrilă pe sol, agitându-te, răcnind din rărunchi, cerând îndurare.

          A trebuit să te las să descoperi lumea în adevăratul ei sens, crudă, vulgară. Pe străzile aglomerate tu erai ca o nimfă desprinsă din poveste, rătăcind printre siluete, printre umbre. Nu aveai o destinaţie, nu mai aveai un scop, ci hoinăreai pierdută spre orizont. Crepusculul se întindea pe nemărginit şi brusc te-ai oprit din mers, ţi-ai ridicat privirea şi ai împietrit. Lacrimile şiroaie obrajii ţi-au udat şi cordial ai strigat... Şi totuşi disperarea ta s-a evaporat în atmosferă, s-a descompus în particule de praf. Atunci m-ai strigat.

          A trebuit să-ţi dau drumul atunci când spre neant am fost aruncat şi când braţele întunericului m-au acaparat. Te-am auzit cum suspini, te-am auzit urlând. Îţi puteam simţi inima zvârcolindu-se însângerată printre coaste şi lacrimile tale erau ca un elixir al vieţii peste al meu trup inert. Dar prea târziu te-ai agitat, prea timpuriu am plecat şi te-am lăsat în negureaţă, uitată de soartă, infometată după dragostea care a apus odată cu mine.

          A trebuit să-mi iau rămas bun de la tine, de la noi şi să păşesc spre nefiinţă. Să mă transform în stele, în infinit, într-un apus de soare, într-o lacrimă amară, într-un junghi dureros. Pe chipul tău e doar mâhnirea şi stau şi te privesc de departe sperând la ziua când mă vei uita şi îţi vei continua viaţa. 

I had to let goWhere stories live. Discover now