Mi-am tras mai aproape pătura ce ascundea destrămarea sufletului, surprinzându-l înainte de a răsturna granițele falsului meu Rai pentru a mă încălzi la porțile Iadului.
Inima mea slujea candorii tale sufleteşti, te idolatrizam şi îți înălțam altare. Mi-erai zeiță a morții în etapa primordială a vieții.
Din ce am fost, mai pot fi doar o bătaie în mişcarea cordului de întoarcere cu spatele la suflet, pe ascuns.
Întorceai cu grație paginile cărții din mâinile-ți firave. Te admiram, te iubeam, te ascultam.
Unde m-ai dus, îngere? Către destructarea ineluctabilă a realului şi a beției rutinii? Ce ai urmărit când ai ales să îmi luminezi existența întunecată? Tu mi-ai adus nostalgia potopului în ființa mea schingiuită de suferința anilor trecuți.
Când în vene mi s-au dilatat planete, atunci am simțit astmatic imperceptabila leziune a spiritului, în iubire.
7.32 a.m. Te-ai ridicat şi ai plecat. În lumea în care aveam impresia că sunt supraviețuitor, ci nu înzestrat cu harul fericirii, speranțele mi-au fost decapitate.
M-am lăsat pradă cruzimii unei iubiri ucise înainte de a se naşte. M-am îndrăgostit de la fereastră...
Absolut tot, Nicola Yoon? Careva? Hmm?
CITEȘTI
De la fereastră
Short Storyîn fiecare dimineață, ora 7.32, de luni până vineri, de la colțul blocului alăturat, apare ea. mereu, din acelaşi loc, la aceeaşi oră, cu aceeaşi direcție. Aceeaşi ea şi acelaşi eu, privind de la fereastră.
