Amber aruncă încă o privire în oglindă, pregătindu-se pentru petrecerea organizată de liceul ei. Era chiar frumoasă și chiar dacă nu căutase niciodată perfecțiunea, acum era al naibii de aproape de ea. Destul de înaltă, cu un păr blond și lung și ochii de un albastru impresionant știa foarte bine că în seara asta trebuie să facă o impresie bună și să se apropie de populari. Auzise de la prieteni că nu vor fi adulți sau profesori așa că mărimea rochiei nu conta.
Parfumată, pudrată și pregătită de acțiune, se întinse după lenjeria de culoare albastră care se asorta perfect cu ochii ei și o îmbrăcă, apoi urmă, firește, piesa de rezistență,rochia, care deși era preferata ei era destul de simplă, crem, fără bretele mulându-se perfect pe corpul ei. Cu o mișcare rapidă își puse pantofii și plecă.
De obicei, nu mergea la petreceri, dar McKenzie insistase și chiar dacă era cea mai bună prietenă a ei,adevărul e că McKenzie este genul de fată cu care te împrieteneşti repede, care te cucereşte doar pentru a te ataca într-un moment cât se poate de bine calculat. Mereu a făcut asta și nu se va opri acum. Bineînțeles, ar fi putut să refuze oferta și să-i sugereze să meargă cu una dintre colege- mai ales că putea să aleagă de pe lista ei de persoane faimoase, și chiar dacă McKenzie e un monstru, amândouă aveau nevoie de același lucru: popularitate. Trecuseră aproape două luni și ele încă nu se aflau printre persoanele „cunoscute” ale liceului, iar asta le scotea din minți. Au decis să se întâlnească în fața unui restaurant și să meargă împreună la petrecere, iar Amber a fost destul de surprinsă să o găsească acolo pe mult iubita sa prietenă, evident nu singură, alături de cel mai dorit băiat din liceu, Arthur Barrington, un adevărat Don Juan care înainte să se cupleze cu McKenzie, cunoștea orice tipă pe o distanță de 5 km și se folosea de modul în care folosește „vorbele” ca să le convingă să facă orice dorește el, nu că acum ar fi altfel.
-Hei, spuse Amber în timp ce se așeză pe bancheta luxoasă din piele a Range Rover-ului cumpărat recent de părinții lui Arthur
-Ce ți-a luat atât? Dacă mai întârziai mult plecam fără tine, oricum din cauza ta am pierdut toată distracția. Apropo, știi că Jessica și Cyntia s-au bătut? Am auzit că a ieșit urât.
-Serios? Chiar am ratat toată distracția.
-Salut,răspunse într-un final Arthur, privind în oglinda retrovizoare și analizând-o cu ochii săi imenși. Ce mai faci ?
-Oh God. Unde ai fost până acum? Ești în reluare sau cum? McKenzie aproape țipă când spuse asta.
Se vedea clar pe fața ei că era iritată de prezența lui Amber, mereu se purta superior ei când era cineva prin preajmă, totuși știa că fără ea nu rezistă.
-Calmează-te nebuno. Ce țipi așa ? Cred că tu ești în reluare McKenzie, dar te iubesc și așa.
-Nu sunt într-o dispoziție bună, Arthur, spuse ea direct, apoi îl ignoră, fiindcă o deranja, întotdeauna o făcuse, era ceva la el, însă oricum ar fi fost îl iubea
-Scuză-mă că exist, mormăi el.
