Inside H.S I. Revenge

He doesn't care about me

<< E-eu nu ...>> i-am zâmbit găsind-o al naibii de dulce și inocenta.

Am renunțat la discurs, mai ales pentru a nu o jena mai mult decât nu am făcut pana acum.

<<De abea aștept sa plec, nu mai suport țânțari astea!>> am chicotit la afirmația disperata a lui Louis.

Trebuie sa mai stam încă o zi în tabără, iar apoi o sa ne întoarcem în sfârșit în oraș.

Nu urăsc natura, sa fie clar, am petrecut pana și un moment "hippie" în trecut.

Traumatizant .

Dar sa stai în mijlocul plantelor, insectelor, și cu probabilitatea mare de ați găsi un urs în fata, ei bine......nu e prea excitant.

Când mi-am terminat de mâncat mâncarea mea dezgustătoare m-am întors în cort.

Sunt moarta de obosita, și nu am chef să fac nimic , așa că am început sa îmi petrec seara ca cea precedenta, cu i-padul meu.

Am pus un pic de muzica, nu prea tare , dar suficient pentru a răspândi notele ale lui Born this way in tot cortul.

Am început să cant în timp ce citesc zvonuri și bârfe.

Când m-am conectat la Facebook am observat mai multe notificări, mare parte cu privință la statusul meu anterior.

Mulți au dat like, și am văzut și un comentariu de la Percey .

"Ești tare fato! Lol" Am râs la comentariu, și aproape am uitat ca o am printre prieteni.

"Justin Bieber anunță datele de la Londra, într-o lună!" au început sa îmi lăcrimeze ochi, și cu niște mișcări ciudate de ninja, mi-am apucat telefonul.

În practică, am riscat sa îmi rup gatul.

Dar astea sunt doar detalii.

<<HANNAH>> Am auzito șoptind ceva la celălalt capăt al telefonului, poate pentru tonul meu de voce un pic prea ridicat.

<<La dracu', nu țipa! Cu toate acestea, știu deja ce ai de spus, VOM FI ACOLO>>, a început sa rad și sa urlu niște cuvinte fără sens.

<<Bravo fato>> Am auzit sunetul tastaturii și am început sa râs chiar mai tare decât înainte .

Dacă eu am avut idea luminoasa de a tara după mine i-padul, ea și-a luat direct laptopul.

<<Ai sunat-o pe maicata?>> m-am încruntat pentru câteva secunde, și după ce mi-am închis i-padul m-am așezat jos cu piciorele încrucișate.

<<Nu ... de ce?>> Am început sa ma joc cu o șuviță din parul meu, pentru a o lasă aproape imediat.

<<Am vorbit cu ai mei, și mama a spus că a vorbit cu Jessica, și s-a plâns de faptul că nu o suni des>> mi-am dat ochi peste cap, și am regretat mental pentru că nu mi-am amintit sa o sun .

Nu de altceva, dar cu filmele mentale pe care le-ar putea face mama la acel moment ar putea chiar crede că, pentru un motiv ciudat sunt supărata pe ea .