Doamna în albastru

Capitolul 1

  Priveam spre fereastra a cărei priveliște dădea spre grădinile interioare.Odată verzi,acestea erau acum învăluite sub pătură groasă de nea,așteptând parcă să renască odată cu dulcea venire a primăverii. Printre marea de alb,răsăreau ici-colo petalele unor trandafiri uitați de nemiloasa iarnă.
  Mi-am întors privirea spre șevaletul pe care aștepta cuminte pânza încă nefinisată. Voiam să mă îndrept spre acesta,când,la ușa încăperii se auziră trei ciocănituri scurte, apoi ușa se deschisese făcând loc unui trup subțire,îmbrăcat în haine
sărăcacioase.Era menajera.
  -Mă scuzați,am venit să vă anunț că prânzul este pregătit.
  Spunând acestea,se scuză și părăsii încăperea ce servea drept studio. Am abandonat ideea de a termina tabloul început,preferând să mă schimb în ceva mai formal ca apoi să mă îndrept spre camera de zi.
   M-am îndreptat spre dormitor ca mai apoi să sun din clopoțel pentru a chema una dintre servitoare.În scurt timp,Elena apăru în tocul ușii,afișând o poziție umilă în fața mea.
   -Elena,ți-am spus că te poți comporta normal în preajma mea. Nu sunt mama mea.
  La auzul acestei replici,aceasta își ridică privirea și îmi aruncă un zâmbet ștrengăresc,apoi intră închizând ușa în urma sa.
  -Cu ce vă pot ajuta,domnișoară Katarinna?
  -Am nevoie de o rochie pentru a lua prânzul alături de familie.
  -Ce culoare să fie?
Mă gândesc pentru câteva secunde ca mai ,apoi,zâmbind, îi răspund:
  -Albastră. De catifea.
  La rândul ei,acesta afișa un zâmbet,dezvăluind dinții albi ca laptele,ca mai apoi să murmure un "imediat" plecând după rochie.
  M-am îndreptat spre pat pentru a mă lepăda,cu părere de rău,de hainele comode dar "Nedemne de o Hollowglasses" pe care le port de obicei când pictez. Am dat jos rochia cu guler de culoarea cafelei și am luat de pe măsuță peria.
  M-am postat în fața oglinzii începând să-mi pieptăn părul de culoarea castanelor coapte. Nu după mult timp,apăru Elena cu rochia pe care i-am cerut-o.
  -Mă ajuți cu corsetul?

   ***

  Am coborât scările de lemn care duceau spre intrarea principală,evitând să calc pe trena lungă a rochiei de culoarea cerului înstelat care mătura scara în urma mea. Părul îmi era revărsat pe spate,ajungându-mi până la jumătatea șoldurilor. Am intrat în sala mare de mese,ca mai apoi să dau ochii cu mama mea.
   -Katarinna,ai întârziat! Când vei învăța noțiunea de punctualitate?!
   -Maman...
   -Nici să nu te aud,domnișoară! O adevărată Hollowglasses nu ar întârzia la masa cu familia sa!
   Chipul mamei emana seriozitate prin fiecare por,nimeni și nimic netrecând prin masca de fier pe care o purta. M-am așezat la masă privind-o în ochii de culoarea ametistului. Ochii violet sunt o trăsătură specifică familiei noastre,transmisă de la generație la generație.
  Din păcate,eu am fost o dezamăgire,ochii mei fiind asemenea smaraldelor,de la iris spre exterior fiind brăzdați de firișoare argintii.
În stânga mamei mele,se afla Henric,fratele meu mai mic,care mă privea curios.
  -Maman,când terminăm de mâncat,Katarinna poate venii cu mine în grădină?
  -După prânz ai lecții de scrimă. Nu-ți neglija prioritățile,tinere.
Fratele meu mai mic o privii dezamăgit ca mai apoi să ia una lingura și să o scufunde în castronul cu supă din fața sa,gustând puțin. I-am urmat exemplul.
   După ce am terminat de mâncat,m-am scuzat și m-am ridicat de la masă.
Când am vrut să urc scările,vocea mamei mele mă strigă înapoi.
  -Katarinna,aș vrea să discut ceva cu tine cu privință la lucrurile pe care le ai de făcut. Te aștept în biroul meu în 5 minute.
  Aceasta părăsii încăperea. Mi-am luat haina cu guler de blană și am ieșit din casă pentru a lua o gură de aer proaspăt. Am inspirat adânc lăsând aerul rece al lunii decembrie să-mi umple plămânii cu răcoarea revigorată. Am închis ochii,și pentru câteva secunde am pășit într-un tărâm cunoscut doar de mine,un tărâm de vis. Tărâmul în care sperăm că aș putea trăii cândva.
   Am deschis ochii și am intrat în conac,îndreptându-mă spre biroul mamei. De când tata a murit,aceasta i-a preluat biroul,și,o dată cu el,toate îndatoririle și afacerile familiei.Am bătut la ușă ca mai apoi să intru în camera slab luminată. Era o încăpere nu foarte mare,în mijloc tronând un birou impozant,de lemn masiv,sub care adoram să mă ascund când eram o copilă. Țin minte cum stăteam ore întregi aici,în timp ce tatăl meu completa actele,iar când termina mă ridica în brațe și mă așeză pe piciorul său,ca mai apoi să-mi povestească întâmplări de pe vremea când era de vârsta mea.
  -Katarinna.
  Mă întrerupse mama din refluxul amintirilor.
  -Oui,maman?
  -Aujourd'hui est une fête où vous participerez en tant que représentant de la famille.
  -Où?
  -Le manoir de famille de l'Aventure
  -Merci, maman, je vais me préparer.
  -A 18 heures pour être prêt.
  -Oui, ma mère.*
Am părăsit biroul îndreptându-mă spre garderobă. Este o seară specială,așa că am nevoie de o rochie pe măsură.
  Am deschis dulapul lăsându-mă inundată de zecile de tonuri de albastru.Printre acestea se întrezărea mici porțiuni cu rochii de nuanțe bej sau galben pastelat. Îmi plimbam degetele peste materialele fine,ca mai apoi,în colțul cel mai îndepărtat,o rochie de un albastru electrizant să îmi atragă atenția. Decolteul subtil al rochiei îi dădea o notă de îndrăzneală,în același timp păstrând vie eleganța. De-a lungul taliei coborau asemenea iederei agățătoare șiruri de dantelă. Era rochia perfectă.
   Am smuls-o de pe suport și am fugit spre dormitor. Am instalat paravanul și m-am dezbrăcat de rochia pe care am purtat-o până acum.
  Materialul rochiei îmi gâdilă ușor pielea în timp ce o îmbrăcam. Priveam spre oglindă,și tot priveam. Parcă nu eram eu aceea.
  Apariția Elenei mă întrerupsese din contemplarea propriei persoane.
  -Moatmoiselle,arătați minunat!
  -Știu,nu?
  -Vă mărturisesc că nu v-am mai văzut îmbrăcată cu această rochie,deși cunosc toate rochiile din garderoba dumneavoastră.
  -Probabil este o achiziție nouă de care nu am fost anunțată. Dar totuși,e perfectă! Nu-i așa?
- Ba da,moatmoiselle. Acum,vă puteți întoarce pentru a vă aranja părul?
-Desigur. Mulțumesc,Elena.
___________________________*traduceri
   -Da,mamă?
   -Astăzi este o petrecere la care vei participa în calitate de reprezentantă a familiei.
   -Unde?
   -La conacul familiei de l'Aventure
   -Mulțumesc,mamă. Mă duc să mă pregătesc.
    -La ora 18 să fi gata.
    -Da,mamă.