Doamna în albastru

Capitolul 2

Mă priveam în oglindă și mă minunam de ce văd. Rochia de culoarea oceanului mi se potrivea mânușă,dându-mi o eleganță aparte,asemenea femeilor din înaltă societate în care trăiam și din care se presupune că făceam parte. Părul mi se revărsa pe spate în bucle,iar pielea îmi emana un miros dulce,floral.
Întrerupându-mi propria contemplare,Elena îmi întinde un bilet de la mama:
" Ma fille*,
În urmă cu câteva sferturi de ceas,am fost anunțată de faptul că este un bal mascat. Prin urmare te rog să respecți tematica petrecerii și să porți masca pe care ți-o va înmâna Monique
~M. "
O priveam pe Monique,în cele din urmă,la un semn,aceasta venind cu masca pe care ar trebuii să o port în această seară. Asemenea rochiei,aceasta era albastră,împodobită cu ornamente aurii și cu pene la unul dintre capete. Aceasta îmi acoperea o parte din chip,învăluindu-mi identitatea într-o aură misterioasă.
-Mademoiselle,grăii Elena,trăsura vă așteaptă în făța conacului.
Spunând acestea,făcu o reverență stângace și părăsii încăperea alături de Monique.
   Am coborât pe scări,privirea fiindu-mi atrasă de tablourile care înfățișau portretele strămoșilor mei,de la străbunici...până la mine și fratele meu,Henric. Am ajuns la parter,ignorând senzația stranie pe care o simțeam.
La baza scărilor,birjarul mă aștepta cu haina pregătită. Am pus-o pe umeri și am pășit spre lumea înghețată care mă aștepta dincolo de ușă.Vântul îmi izbea pomeții,înghețându-i instantaneu.Pășeam pe zăpadă,simțind cum aceasta cedeaza sub propria-mi greutate.
  Trăsura familiei aștepta în fața intrării principale.Ornamentele care o impodobeau străluceau în bataia asfințitului. Cei doi cai se camuflau in zăpada de aceeași culoare cu pielea lor. Dădeau nerăbdători din copite,parcă vrând să mă scoată din starea de meditație în care mă aflam și să ma facă să urc,pentru a mă duce la destinație.
Răspunzând dorințelor nerostite,am pășit pe prima treaptă a scarii,și am urcat,așezându-mă pe canapeaua tapetată cu catifea. În scurt timp,trăsura pornii. Priveam spre peisajul îmbătat de neaua așternută. Avea să fie un drum lung,îngreunat de vremea câinească.
Plictisită,mi-am sprijinit capul de unul dintre peretii caleștii.Simțeam cum pleoapele mi se lasă tot mai grele și cum oboseala îmi atrofia gândirea.
Coboram în fugă scările conacului,îmbătată de fericire. Eram încă în hainele de aseară,cu poalele măturând dușumeaua. Auzisem de la fereastră cum o trăsură staționase aproape de grajdurile familiei. M-am împiedicat de ultima treaptă,căzând în genunchi. M-am ridicat și mi-am continuat drumul,ignorând faptul ca aceștia sângerau.Am ajuns chiar la timp pentru a întâmpina "musafirul". Pașii grei răsunau în încăpere. În acel moment am m-a văzut.
-Père! Și-a deschis brațele,eu aruncându-mă în ele într-o îmbrățișare strânsă.
  -Katarinna,mon petite*...Spuse acesta cu glasul pierindu-i.
În scurt timp,în spatele lui apărură doi oameni care păreau importanți. Plecă promițând că are să revină după ce și-ar fi terminat treaba. Am făcut cale-ntoarsă și am urcat veșnicile scări spre dormitorul meu. Când am ajuns sus,m-am oprit pentru o secundă să privesc tablourile. Privirea lor mă făcea să simt fiori în tot corpul. Era acel gen de privire care te urmărește și în cele mai adânci vise.
  -Katarinna!
  M-am trezit brusc,cu o durere de gât nemaipomenită.Trăsura staționă,semn că a ajuns la destinație. Ușa caleștii se deschise și birjarul mă privea curios.
  -Mademoiselle Katarinna,îmi spuse el cu subînțeles și îmi întinse mâna cu scopul de a mă ajuta să cobor.
Jos,am fost lovita de crivățul înghețat care îmi zbură părul în toate direcțiile. Priveam indignata spre casa familiei De l'Aventure.Aveam de străbătut o grădină imensă care adăpostea un labirint uriaș.Am parcurs grăbită tot drumul și am intrat în conac. Deschizând ușile,am simțit cum un val de caldura moleșitoare mă izbește,dezmorțindu-mi oasele înghețate.
Am fost întâmpinată de un servitor. Mi-a luat haina grea de pe umeri și apoi a trimis vorbă să-mi fie anunțată prezența în sală. Ochii invitaților s-au îndreptat pentru o secundă spre mine,iar apoi au revenit la activitățile obișnuite.
  Dirijorul a început să miște din baghetă făcand semn celor din orchestră să înceapă a cânta,astfel invitând într-un mod subtil lumea la dans. Mă lăsam purtată de valurile liniștitoare ale valsului ce răsuna în încăpere. În scurt timp,ringul era plin de cupluri care dansau.
  -Mademoiselle,voulez-vous m'accorder cette danse, s'il vous plaît?*
Mi-am îndreptat privirea spre străinul ce îmi aștepta răspunsul. Era îmbrăcat într-un costum negru,în ton cu moda. Părul de culoarea chihlimbarului contrasta cu pielea alba,de porțelan,aproape translucidă. Purta o mască albastră ce îi acoperea pe vertical jumătate de chip,lăsând cealalta jumătate la iveala,ca și cum ar fi fost doua persoane complet diferite. Îl priveam fascinată.
-Oui,Il me fera plaisir.*
Mi-am pus mâna într-a lui și m-am lăsat condusă pe ring. Am luat poziția necesară acestui dans,una dintre mâinile lui fiind așezate pe talia mea,iar cealalta încă poposind în strânsoarea mâinii mele.
Am închis ochii și m-am lăsat călăuzită de pașii lui. Simțeam cum pașii mă poarta peste tot,dar nicăieri. Simțeam cum plutesc. Bărbatul al cărui nume nu l-am aflat m-a tras mai aproape de el. Șoldurile mele i le mângâiau pe ale lui,făcându-mă să roșesc. Respirația lui caldă îmi gâdila gâtul. Ritmul muzicii se schimbă,devenind și mai lent.
-Johann Strauss,îngână el.Un adevărat compozitor al secolului.
-Îmi pare rău să vă contrazic,stimate domn,dar compozițiile lui Frédéric Chopin le întrec din multe puncte de vedere pe cele scrise de Johann Strauss.
-Aș putea deduce că marea dumneavoastră dragoste este pianul.
-Deducerea dumneavoastra,este într-adevăr corecta,dar greșită.
-Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre dumneavoastra,mais je préfère savourer cette danse.
-Le plaisir serait tout à moi si vous voulez danser les heures suivantes.*
A zâmbit.
-Votre souhait est ma commande.*
Am zâmbit la rândul meu,roșind ușor.
Am dansat toată seara cu acest străin fermecător.
-Dacă îmi permiteți,aș vrea să vă aflu numele.
-Katarinna.Katarinna Hollowglasses.
  Se rupse din dans,trăgându-mă după el spre una dintre mese. L-am privit speriată.M-am uitat spre mâneca hainei sale,observând ceva sclipitor. M-am ridicat rapid, și am încercat să mă îndepărtez cât mai mult de acel individ,amestecându-mă în mulțime. Nici nu ajunsesem bine pe ring,căci o mână ferma m-a prins într-o îmbrățișare forțată,imobilizându-mă.
  -Unde crezi că fugi? îmi șoptii el.
Simțeam un material rece cum mi se plimbă pe pântece. L-a apăsat o dată pe piele. Simțeam cum pielea mă furnică și mă ustură în acel loc. Era cert. Îmi făcuse o rană.
În scurt timp, o cârpă urât mirositoare îmi amorții simțurile,trăgându-mă spre infern. În încercarea mea de a riposta,am auzin niște ultime cuvinte: "Îmi pare rău,Katarinna",apoi am adormit într-un coșmar din care nu am mai scăpat vie.

______________________traduceri*
•Ma fille - Fiica mea
•Mon petite - Micuța mea
•Mademoiselle,voulez-vous m'accorder cette danse, s'il vous plaît? - Domnișoară,ați vrea să îmi acordați acest dans?
•Oui,Il me fera plaisir. - Mi-ar face plăcere.
•[...]mais je préfère savourer cette danse. - dar prefer să savurez acest dans
•Le plaisir serait tout à moi si vous voulez danser les heures suivantes. - Plăcerea e de partea mea,și aș vrea să dansăm în continuare.
•Votre souhait est ma commande - Dorința dumneavoastră mi-e poruncă.