Îți amintești cum ne.am întâlnit acum patru ani? În parc? Cum mai privit în ochi și mai invitat la un suc să ne cunoaștem mai bine... Am crezut ca după seara aceea n.o să te mai văd niciodată, iar a două zi am avut surpriza de a te găsi în sufrageria varului meu.
Am fost atât de socată când te.am văzut...dar când mi.ai zâmbit eram deja cu capul printre nori...chiar și acum îmi amintesc acel minunat sentiment...
Dar acum, după patru ani în care am trecut impreuna prin bune și prin rele am decis impreuna s.o luăm pe cai diferite...chiar dacă suferim amândoi... Tu ai plecat în Germania, eu am rămas aici, iar după o lună când ai venit să ma vezi mi.ai spus:
"Se vede ca ai trecut peste tot ce s.a întâmplat între noi..."
"Ai dreptate, chiar am trecut...cred ca am trecut de vară trecută..."
"Da? Și atunci de ce ai petrecut atâtea nopți în brațele mele? De ce te.ai plimbat peste tot cu mine? De ce ai stat la capul meu când am fost în comă? De ce aproape ai făcut dragoste cu mine în martie?"
"Pentru ca am conștientizat faptul ca nu te mai iubesc acum o lună"
"Da? Când am plecat eu în Germania?"
"Da, fiindcă tu ai plecat sâmbătă iar bărbatul pe care eu îl iubesc a plecat duminică"
"Foarte bine, atunci te las să visezi la dragostea ta ce e plecată... Sper să fii fericită...îmi doresc să ai din nou sclipirea dragostei în ochi..."
"Multumesc! Și eu sper să fi fericit...îmi e dor să îți văd zâmbetul...frumosul tău zâmbet."
Și așa s.a terminat ultima noastră discuție...probabil...cu mine șoptind ultimele cuvinte. Chiar sper să fi fericit...
Mă gândesc cum ar fi fost ca planurile noastre (mai mult ale tale), cum ar fi fost să ma duc la facultate la Pitești și să fim tot timpul împreună. Cred ca ar fi fost...ciudat. De ce? Pentru ca noi, în 4 ani nu am stat mai mult de.o lună de zile împreună și nici în aia nu am stat zi de zi. Și ar mai fi fost un mic detaliu la care niciunul nu ne.am gândit când ne făceam planuri: amândoi suntem destul de libertini și nu dam explicații la fiecare pas pe care îl facem...daci, cred ca dacă nu ne.am fi separat acum ceva timp am fi făcut.o când am fi ajuns să ne mutam în același oraș.
My love...ce dor mi-a fost sa pronunt cuvintele astea, sa le scriu...poate chiar sa le traiesc... Poate te intrebi ce ce ti-am scris dupa atata timp...pentru ca astazi a fost prima oara cand m-am gandit serios dupa o lunga bucata de timp...mi-am amintit de planurile noastre, ca eu sa ma mut la Pitesti din toamna...dar am sa ma mut la Brasov... Si pe langa asta mai sunt si planurile despre cei doi copii pe care ni doream, un baietel si o fetita, Dimiri si Miruna...cum ne doream atat de mult o familie fericita... Dar timpul ne-a schimbat pe amandoi, acum vorbim din an in paste, ne comportam ca doi prieteni...care isi stiu la perfectie corpurile...si care s-au iubit... Ma bucur....ca ai trecut peste NOI
