Rebeka

Capitolul 2

        Ma holbam in continuare la cel mai hot mascul din toata gasca de derbedei, probabil ca el era "seful" renegatilor acestora. Avea parul castaniu-inchis, prins intr-o coada lejera la spate, ochii albastrii ca cerul linistit inaintea unei furtuni aprige, erau adumbriti de genele foarte lungi, intunecate si rasucite.
        Erau cei mai patrunzatori si intimidanti ochi pe care îi vazusem, ca si cum ar fi vazut pana in sufletul tau , citindu-ti toate dorintele si sentimentele, ghicindu-ti toate tulburările.
        Gura îi era senzuala, buza de jos fiind mai plina ca cea de sus.
Era zvelt si voinic, inalt, talia fiindu-i subtire, abdomenul plat, soldurile inguste, umerii lati si pieptul plin de muschi. Se misca sinuos asemenea unei pasari de prada inainte de a-si prinde captura.
        Avea o geaca neagra de piele, cu gulerul ridicat. Purta niste blugi stramti foarte uzati, in unele locuri gauriti, stransi pe fese ca o a doua piele. In picioare avea cizme cu tinte si pinteni, iar la mana era un inel de argint masiv cu iscriptii ciudate.
        Cand m-a vazut, fluiera incet, ridicandu-si in acelasi timp o spranceana in sus interogativ, uitandu-se la mine prelung intr-un mod care imi topi oasele, pulsul luand-o razna intr-o acceleratie nebuna si inima sarindu-mi din piept, examinandu-ma din cap pana in picioare si-napoi cu o privire extrem de incinsa ca si cum ar fi vrut sa faca sex cu mine chiar acolo, sa ma aiba chiar in minutul acela, facand dragoste nebuna cu mine, chiar acolo pe pavajul umed.

        Ma uit la el blocat de interzisa, socata, incepand sa ma enervez de privirea lui insolenta.

Bine, bine... Nu zic ca nu arata bestial tipul dar nu are niciun drept sa se uite la mine ca la o marfa expusa in vitrina in magazin. Cine se crede?
Simtindu-mi schimbarea de dispozitie, ridica privirea la mine uitandu-se ciudat...

-Imi plac hainele tale, de unde le-ai cumparat?
-Nu te intereseaza pe tine asta, dand ochii peste cap sictirita.
-Aaaa... cred ca stiu! pocnind din degete...de pe internet, nu?
-Ce?

        Eram imbracata ca de obicei, foarte tipator si exentric , in stilul rocker-rilor, cu un strat de machiaj destul de strident...in fine ...ma imbracam in functie de starea de spirit pe care o aveam in momentul acela, nu aveam o regula anume... eram cameleonica...iar prin atitudinea mea de rebela irascibila, atrageam mereu belele...ca in seara asta, dand din umeri gandindu-ma in sinea mea, analizandu-ma , uitand pe moment de problemele mele.

-Apropo, numele meu este Adam, trezindu-ma din reveria autocritica care ma cuprinse.
-Nu inteleg, de ce trebuie sa îi spui cum te cheama, ce o intereseaza pe ea...auzindu-se din spate o voce de femeie isterica. Ce, iti place de ea? scuipand vorbele din gura cu venin .
-Taci din gura!... Tineti pliscu inchis, nu te priveste pe tine nimic din ceea ce fac, îi spuse toate astea in timp ce se uita la mine curios.
-Cum te cheama?. Ca sa stiu cui îi pun intrebarea, imi zise Adam.
-De ce te intereseaza numele meu?. Crezi ca ti-l voi spune?
-El se uita ciudat la mine...Bine! ..nu mi-l spune...Rebeka, spuse uitandu-se cu un zambet pisicher in coltul gurii, la ecusonul prins de bluza mea.
-Ah!. Fuck!!. Ce naiba? ... in graba mea am uitat sa-l scot, ce proasta sunt, gandindu-ma in sinea mea, injurand de mama focului...
-Bine! Și ce-i cu asta?. Ai descoperit cumva ca pamantul este rotund si vrei un premiu? Stii ce... ma grabesc...asa ca te rog sa ma scuzi...dau sa-l ocolesc...
-Stai o clipa!... Zise apucandu-ma de mana.
-Uite ce e, vreau sa-ti spun ceva, daca-mi permiti si imi dadu drumul la mana. Vrei sa te alaturi gastii mele de renegati? Te incadrezi perfect,
mai ales ca avem nevoie de o "batausa" ca tine sa ne ajute.
-Glumesti...Îți bati joc de mine cumva? il intreb, incruntandu-ma.
-Vorbesc foarte serios...fara misto, se uita la mine in asteptarea răspunsului.
-Poftim?...in nici un caz, ridicand capul sa ma uit la el, nu imi este gandul la prostiile astea acum.
-Mmm...Pacat...Gandeste-te de doua ori, rosti el cu parere de rau, tuguindu-si buzele.
-Imi pare rau! Nu cred ca voi accepta. La revedere! intorcandu-ma sa plec.
-Sper ca nu vei regreta, striga dupa mine.