Adolescenta de 16 ani, iubitoare de necunoscut, increzatoare in fortele proprii si atrasa de tot ceea ce inseamna supranatural, Yasmine Blake tine sa creada cu indarjire ca viata este un dar, ca totul se intampla cu un motiv, ca ceva mistic se ascun...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cad in gol si simt cum stomacul mi se strange, simt cum adrenalina imi curge prin vene, cum panica imi cuprinde intreaga fiinta. Ceva nu este in regula.
Ma trezesc intr-un loc pustiu, ingropata pana la jumatatea corpului in nisip fierbinte. Vremea este prea dogoritoare si abia pot sa respir. Reusesc pana la urma sa ies din mormanul ce ma acoperea, ma ridic si incep sa pasesc incet, grijuliu. Nu stiu ce se intampla, incotro ma indrept. Sunt cu capul in nori si nu pot sa ma concentrez.
Un lucru este clar: sunt in desert. Dintr-o data aud niste voci. Nu vorbesc in limba mea, dar inteleg ce spun. Incep a ma lua peste picior, a-mi spune ca nu o sa scap, ca nu o sa-mi dau seama. Nervoasa, le zic ca vorbele lor nu fac doi bani. Cred ca mi-am aprins paie in cap. Simt o usoara durere, urmata mai apoi de o serie de intepaturi la nivelul abdomenului. In fata mea apar niste creaturi fioroase, greu de descris. Capul lor pare a fi uman, insa corpul este unul mutant. Nu au chef de joaca. Acum regret ce am zis. M-au fixat cu privirea.
Liniste...
Am intrat la apa. Si la propriu, si la figurat. Apa din ocean este mai rece decat mi-am imaginat. Vocile revin si incep a-mi trage un perdaf. Oare ce vor de la mine? De ce sunt aici? Ce se intampla?
Valurile sunt prea puternice si ma inghit. Ma duc la fund incet si gratios. Mereu am crezut ca inecul este cel mai frumos mod de a-ti gasi sfarsitul, iar acum mi s-a confirmat acest lucru. Moartea este inevitabila si totusi impaciuitoare. Un cantec frumos imi mangaie sufletul si imi plange soarta. O mana solzoasa ma atinge. Deschid ochii si vad o sirena. Ma aduce la suprafata si abia atunci imi dau seama ca inca sunt in viata. Ma prind de o stanca si raman acolo ceva timp. Sunt extenuata, confuza, speriata. Totul se intampla asa repede. Nu inteleg nimic.
Pe cer zaresc un stol de pasari. Sunt in mijlocul unui dans hipnotizant, narcotic. Totul este asa captivant.
Incredibil...
Era prea frumos ca sa fie adevarat. Pasarile sunt gigantice si zboara cu viteza spre mine. Ma izbesc de piatra si ma arunca in apa. Apar iarasi acele voci. Imi spun ca asa mi-a fost menit, ca eu nu pot schimba nimic. O sa mor. Sunt sigura de asta. Nu pot sa-mi tin respiratia la nesfarsit. Sunt slabita de puteri si nu pot sa inot. De-as avea branhii...
Respir...pot...
Mi-am dat seama. Totul se petrece in capul meu. Este doar un vis si eu controlez totul. Este timpul sa ma destainui. Ma uit fulgerator la creaturile marine care se indreapta spre mine si le elimin. Ies din apa si zbor. Surprinzator. Totusi, cred ca este timpul sa ma trezesc.
Am iesit la liman...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
