Capitolul 1-O noua casa.

152 5 0
                                    

Elizabeth:

Pentru a-mi incepe studiile la Universitatea Yale am fost nevoita sa ma mut in New Haven. Am ales sa nu ma mut in campus din cauza petrecerilor din weekend, asa ca m-am mutat in apartamentul unui tip din oras, el in curand devenind colegul meu de apartament. Singurele convorbiri cu el le-am avut la telefon. Parea un tip de treaba.

Inainte de plecare am stat de vorba cateva ore cu parintii mei. Erau ingrijorati si mandrii de mine in acelasi timp. Dupa acele cateva ore de discutii am decis sa plec. Acestia m-au condus pana la aeroport, amintindu-mi mereu sa am grija de mine. Dragostea si caldura din vocea lor era evidenta, puteam observa cat de mandrii erau de mine.

Urmatoarele ore urma sa le petrec pe scaunul din avion. Plictiseala m-a scos din minti asa ca am decis sa  ascult muzica, din playlist-ul din telefonul meu, unde se regaseau diferite tipuri de melodii, de la muzica clasica, pana la cea mai neobisnuita.
Imediat ajunsa in aeroport, noul coleg de apartament ma suna, spunandu-mi ca ma asteapta la iesire. Mi-am luat bagajele si am iesit repede.La iesire ma astepta un tip cu ochii de un albastru fermecator, cu parul blond ca razele soarelui. Era imbracat intr-o camasa de un rosu aprins in carouri si cu o pereche de pantaloni de o culoare inchisa. M-a salutat, mi-a luat bagajele din mana si le-a pus in masina lui. Drumul pana la apartament a fost unul tacut. Ajunsi la apartament, acesta mi-a luat bagajele si le-a dus in camera mea. Apartamentul era unul mare, de lux pot spune. Avea doua etaje, la primul etaj erau sufrageria si bucataria, iar la al doilea etaj erau camerele noastre, baia si camera de oaspeti. Dormitorul in care stau era  foarte luminat, de la fereastra lui puteai vedea tot orasul. Noi aveam apartamentul de la ultimul etaj, blocul avand 8 etaje. Dupa ce mi-am aranjat lucrurile si am decorat camera, m-am decis sa fac cunostinta cu proprietarul apartamentului. Cand am iesit pe usa camerei am dat nas in nas cu el.Ne-am dus in bucatarie si am inceput sa discutam.

-Deci, eu ma numesc Jason Williams si sper sa te simti bine in casa mea.

-Eu ma numesc Elizabeth Montgomery, spun eu cu o voce retrasa.

-Pot sa iti spun Eli? E mai usor.

-Desigur, spun timida.

-Si.. Cu ce treburi pe aici?

-Pai am venit sa ma inscriu la Yale.

-Super. Dar sti ca mai sunt trei saptamani pana atunci?

-Da, spun incet. Dar mi-am propus sa cunosc locurile mai intai, pentru a merge singura la facultate.

-Te pot invata eu locurile si te pot duce eu la facultate, daca si tu vrei asta, spune cu un zambet larg pe fata.

Oh doamne, are un zambet mirific, cum de nu l-am remarcat?
-Desigur ca vreau. Multumesc, spun entuziasmata.

Dupa toata discutia ma duc in camera mea grabita, sa imi sun parintii. Le-am povestit despre noul apartament, le-am spus ca orasul este frumos si ca Jason este foarte de treaba si dragut.

In urmatoarea zi m-am trezit devreme pentru ai face lui Jason micul dejun si cafeaua si pentru ai scrie o scrisoare de multumire. Apoi ma duc inapoi in camera mea, asteptand ca Jason sa se trezeasca si sa mearga in bucatarie. Intre timp adorm, iar dupa o ora ma trezeste o bataie in usa. Era Jason.

-Multumesc pentru micul dejun, imi spune el cu un zambet larg pe fata.

-Cu placere, ii spun cu o voce adormita. Putem.. defapt poti, te rog sa ma duci astazi la o biblioteca? Vreau sa imi cumpar doua carti, ii spun cu fata de catelus plouat.

-Desigur, imi raspunde cu acelasi zambet sarmant pe fata.

-Ar trebui sa mergem si la supermarket, frigiderul este cam gol, ii spun razand. 

-Cum vrei tu, raspunde printre rasetele sale zgomotoase.

Dupa cateva ore ne intoarcem acasa cu cateva pungi pline de mancare si cu cele doua carti. Entuziasmata din cauza cartilor, alerg pe scari, aranjez repede mancarea in frigider si fug in camera mea si incep sa citesc.

-Eli! Ia-o mai incet! O sa te ranesti! striga la mine, dar eu nu il ascult si fug in continuare spre dormitor.

Ma arunc in pat alaturi de cele doua carti si incep sa citesc. Timpul a trecut repede iar eu eram prinsa in poveste, pana cand o mica bubuitura se aude din bucatarie. Fug jos si acolo in vad pe Jason.

-Ce se intampla aici? strig speriata.

-Eram decat eu cu Allan, incercand sa facem o pizza. Scuze Eli, daca te-am deranjat.

-Eu sunt Allan, spune intinzand mana plina cu coca. Imi pare bine de cunostinta.

-Si mie. Jason, daca nu te descurci, spune-mi si te voi ajuta, doar nu da foc bucatariei. Acum apucati-va de curatenie, termin eu pizza.

-Ok! spun ei bosumflati.

In urmatoarele patru ore am mancat pizza alaturi de Jason si Allan, razand de cele mai jenante momente din viata fiecaruia.

In cea de a treia zi ma trezesc plina de viata, imi fac dus si ma imbrac intr-o fusta neagra mulata, cu un top alb cu decolteu, cu platformele albe si cu parul albastru prins in coada, gata de a pleca la mall-ul din apropiere. Jason ma opreste spunandu-mi ca vrea si el sa vina.

Dupa toate cumparaturile facute, dau sa plec acasa dar Jason ma opreste.

-Unde pleci? ma intreaba nedumerit.

-Acasa, ii spun surprinsa de intrebarea lui.

-Mai intai nu vrei sa mergem la o cofetarie? intreaba rusinos.

-Desigur, ii spun surprinsa.

Ne-am dus la cea mai apropiata cofetarie unde am comandat doua cafele si am discutat despre facultatea mea.

Dupa ce am ajuns acasa am lasat cumparaturile si ne-am pus sa mancam din pizza ce ramasese de ieri.

Se facuse deja seara. M-am schimbat si m-am pus in pat, gandindu-ma la ce s-ar putea intampla in continuare.

____________________________________________________________

Sper ca va place ce am scris. 

Te vreau!!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum