Sunt singura acasa in seara asta. Parintii mei sunt plecati la o ruda, care trece printr-o trauma.
M-am gandit sa-mi chem o prietena sa mai glumim, dar dupa legenda nimeni nu vrea sa mai aproprie de casa vecina.
Se spune ca un barbat si-a omorat sotia si copiii. Multi s-au plans ca aud zgomote, chiar s-au mutat din cauza tipetelor. Eu nu am auzit nimic si cred cu tarie ca fantomele nu exista.
Ma pun in pat si caut un film bun. Deodata televizorul se stinge. Tot ce pot sa vad e intrunericul si ceasul care arata cu un rosu ora 23:35. Fug repede si aprind becul, dar nu merge. Nu ma sperii si imi zic: ,,nu exista fantome, cred ca a sarit o siguranta". Becul s-a aprins deodata. Ma simt mai linistita. Am auzit jos usa de la bucatarie cum scartie. Am luat lanterna. Jos sunt numai cioburi, continui sa-mi zic ca nu exista fantome. In bezna o mana imi pune mana pe umar si imi sopteste: ,,Fantomele exista..."
