Asolescenta

Adolescența,cel din urmă gram de fericire

Gândeşte-te la cea mai frumoasă zi din viața ta,inmulțeşte-o cu zece, adună un dram de aventură şi un strop de incertitudine,asta ar fi adolescența!Adu-ți aminte cât de greu ți s-a părut să faci tot felul de liniuțe, bastonaşe şi punctulețe când erai la gradiniță.Of, Dumnezeule, ce oribil era!Ai mai crescut, ai ajuns la o şcoala primară,ce corvoadă!!atatea substantive,atatea înmulțiri,sperai să creşti mai repede,ai ajuns la gimnaziu,ai început să-i urăşti pe Euclid,Thales,Pitagora,Eminescu şi Enescu,totul a fost o continuă dezamăgire,ai ajuns la liceu,aceeaşi nemultumire...
CE E CU VOI,FRAŢILOR?
Nu credeți că a venit momentul să începeți să traiți,să vă bucurați de tot şi de toate,să priviți totul ca pe o călătorie,iar voi,călătorii,ar trebui să vă păstrați inima plină de iubire,ar trebui să iubiți,să fiți fericiți şi să zâmbiți de câte ori vă aduceti aminte că sunteți vii,frumoşi şi sănătoşi.Şi nu glumesc,voi chiar sunteți nişte ființe atât de frumoase,sunteți utili,invincibili,minunați,deşptepți,meritați iubiți,meritați tot binele din lume,voi sunteți un dar,voi sunteți lumea,aduceți-vă aminte că în voi stă înghesuit întreg universul şi... Dumnezeule,vă iubesc!Vă iubesc pentru că sunteți curați,curați cu gândul şi cu sufletul,sunteți aşa drăgălaşi chiar şi cu toată acneea de pe fața,sunteți aşa drăgălaşi chiar şi cu fețele încruntate,chiar şi cu ochii roşii,chiar şi atunci când credeți că o singură persoană ar putea fi întregul vostru univers.Mi-e drag de voi...cand vă văd pe toți plictisiți,cum stați adormiți în bănci,cum alergați dupa fericire,cum vă aud sutele de gânduri dansând pe ritmul creat de bătaia inimilor.Doamne,cum puneți voi mare preț pe aparențe şi înfatişare,cum pierdeți nopţile din cauza faptului că nu stiți că oamenii care trebuie să rămână chiar rămân,dar pâna la urma urmelor,oamenii ne maturizează,pe unii o să-i iubim cum nu am mai facut-o până acum,ne vom face griji pentru ei,vom adormi cu gândul la ei,ne va păsa,iar atunci cand vor pleca din nu ştiu care motin tampit,ce rămâne?Rămâneți voi,prostuților,cu sufletul pustiu,mai goli ca niciodată, simțind durerea  pâna in măduva inimii,iar până şi cele mai ascunse celule se vor face scrum de durerea arzatoare  şi o luăm de la capăt,apar oameni noi,îi iubim,apoi dispar,aşa se va întâmpla la nesfârşit,fiindcă aproape nimic nu e veşnic în lume,însa ce-ar fi oamenii fără alți oameni?Nu putem rămâne singuri,ne-am ofili.Trebuie să ne iubim pentru că omul nu poate trăi făra om.
Sunt oameni care ne jignesc,sunt oameni răi pentru unii,iar pentru noi sunt totul şi fiecare om rămâne ori ca o amintire cu gust amar,ori ca o amintire pe care o vei povesti cu drag.Ei ne provoacă,ne fac să ne maturizăm să trăim mai intens,să luptăm sau să cedam.Şi dupa ei nimic nu mai e la fel,dar drumul vieții continuă,aşa că anunțați-mă când ajungeți la infinit, numai atunci puteți renunța.
Recunosc,nu vreau să îmbătrânesc,cui i-ar plăcea să fie o bătrâna zbârcită sau un bătrân fără pic de putere?
Vreau să rămân adolescenta,iubesc perioada asta.Da,uneori a fost greu şi poate că va mai fi,uneori am fost confuză,ratăcita prin țarmuri necunoscute si poate că voi mai fi.
Şi ce dacă?am trecut peste şi am zâmbit larg,ştiind că toți avem metehne,dar exista o mică problemă,timpul trece,viața merge înainte şi noi odată cu ea,nu putem rămâne adolesenți la nesfârşit...
Când începi liceul tot auzi chestia asta cum că anii de liceu sunt cei mai frumoşi.Normal că nu vei crede asta,vei considera liceul tot o scoala,aceleaşi nemulțumiri ca înainte,vei vrea să îl termini cât mai repede,te vei grabi să creşti...
Primii ani vor trece pe neaşteptate,vei lega prietenii cu multe persoane,vei afla cine sunt prietenii tăi adevărați şi cine stă cu tine doar pentru propriul interes.
Şi uite aşa,fără să realizezi ziua absolvirii te prinde din urmă,ziua in care ai da orice doar pentru un an de liceu,ziua in care realizezi că aceştia chiar au fost cei mai frumoşi ani şi că ar trebui să traieşti mai intens fiecare clipa până atunci socotită neînsemnată.
Profită de toate momentele acestui stadiu al vietii tale,pentru că aceste momente reprezintă sfârşitul adolescenței,începutul adevăratelor griji şi maturizarea,căci devii adult.Şi crede-mă:NU VREI SĂ FII ADULT!
Doar ține minte:trăieşte clipa şi bucură-te pentru că tu chiar ai de ce!
Te vei întreba de ce...
Gandeşte-te la un apus de toamna rece,care iți pătrunde în adâncul toracelui,o boare în plină vara,primul ghiocel al primaverii aparut de sub pământul crud,zâmbetele,clipirile,expirațiile,inspirațiile,răsuflarile de uşurare,luna,poezia,carțile..viața!Viața în sine e o minune,ca şi tine,viețuitorule.Tu în viața asta ai un rost,nici să nu îndrăzneşti măcar să te gândeşti că n-ai avea unul.Toate au un rost!Rostul tău e să-ți gaseşti fericirea,asta depinde de fiecare,în cazul meu fericirea se găseşte in prieteni,sau "Familia aleasa!"