Asolescenta

in cautarea eului ratacit

Din punctul meu de vedere,totul are un scop.Viata are un scop,moartea are si ea scopul ei morbid,aparitia soarelui si lunei ce cer are un scop,apusul sau rasaritul soarelui,santeia unei stelute de pe cerul adanc al orei doisprezece,inflorirea si ofilirea sumbra a  unei flori de primavara,surasul ludica impregnat pe fata unui copil la auzul clopoteilor  agatati de saniuta naravasa,pana si despartirea frunzei imbatranite de atatea griji de copacul care a  ocrotit-o si a acoperit-o  total,cum spunea Nichita Stanescu:"acopera-mi inima cu umbra unui copac,sau mai bine cu umbra ta"asadar,si oamenii au rostul lor.
IN PRIMUL RAND,pentru a-ti birui rostul trebuie sa-l aflii si asta iti va lua mult timp,asta depinde de fiecare persoana.Unii isi gasesc rostul printr-o simpla intorsatura de situatii in care norocul le surade si hoop,dintr-o data se gaseste priceput la un anumit lucru care pana atunci ii era strain,unii poate isi  il gasesc pe parcursul vietii,pote isi modeleaza rostul cu mainile de mesteri ce sunt si-l fac sa fie asa cum le vine bine.Unii chiar,de cand numele le-a fost scris cu litere de aur in Cartea Vietii au avut un rost,nu au mai fost nevoiti sa se caute,poate ca s-au nascut intr-o famile de muzicieni si scopul lui era sa cante,sa simta si sa transmita,poate ca s-au nascut intr-o familie de regi si scopul lor era de a tine in maini intreaga populatie sau poate ca te-ai nascut in familia linistita si iubitoare a  unor negustori,oricum am da-o,ori ca trebuie sa-ti cauti rostul,ori ca il ai de la inceput gasit toti avem un rost,ca daca nu am fi avut un rost nu mai simteam cum aerul acestei planete gadilandu-ti plamanii,asadar oricum am lua-o chiar si eu si tu si el si ea si noi si voi si ei si ele avem un rost,nu avem dreptul sa punem ca traim degeaba,fiindca ar fi o jignire devastatoare asupra lui Dumnezeu si asupra vietii.