Un Nou Inceput (+18)

Capitolul 1: Adoptia

   Inainte sa cititi vreau sa va informez ca le voi schiba comportamentul lui Vald si Cristi, la fel voi face si cu ani si cu mai multe lucruri din veata lor si nu vreau sa aud "De ce este Cristi asa?", "De ce este Vald asa?", "De ce le-ai schibat ani?", "Ei au 14 ani" sau alte chesti de genul.

   Buna eu sunt Maria, am 16 ani si locuiesc in orfelinat, nu imi place de loc aici, toti se compoarta foarte urat cu mine, ei ma vad ca pe un gunoi si din cauza asta nu am nici un prieten, ii urasc pe toti, dar cel mai mult o urasc pe directoare, ea imi face viata un calvar, sa nu ai prieteni nu este atat de rau pe cat este sa nu mananci saptamani intregi. Directoarea nu imi prea da sa mananc, imi ia mereu lucrurile si le rupe sau le da foc, dar m-am obisnuit...m-am obisnuit ca toti sa ma considere ca pe un gunoi si sa isi bata joc de mine. Uneori ma gandesc cum este sa ai o familie...eu nu am una...parinti mei au murit intr-un accident cand eu aveam 4 ani, cel putin asta mia spus ingrijitoarea caminului, totusi eu nu imi amintesc nimic, stiu doar ca intr-o zi m-am trezit intr-un spiral unde am fost ingrijita, mia placut acolo, dar dupa ce m-am videcat, aveam mana rupta, cei de acolo m-au trimis aici. Acum stau si ma uit pe geam, la ora 07:02, afara ploua, picuri se preling incet pe suprafata geamului, asa vrea sa ies afara si sa alerg prin poaie, doar ca directoarea nu ma lasa sa ies nici din camera.

-MARIA, striga o voce, eu dandu-mi seama ca este vocea directoarei.

-Da?!, raspund nepasatore.

-Au venit niste oameni sa te vada, vino jos, spune intrand in camera mea.

-Ce tu vorbesti serios sau faci misto de mine?!, o intreb ridicand din sprancene.

-Tu cu mien nu vorbesti asa, ai inteles?, intreaba nervoasa.

-Dar cum am vorbit?, intreb satula de ea si fitele ei.

-Acum mai si comentezi? TRECI JOS ACUM, tipa ea la mine.

   Ma dau jos din pat si o urmez pe directoare doar pentru a nu mai tipa atat.

   Cand ajung jos vad un barbat si o femeie stand pe canapiaua rosie zambindu-mi calduros, eu zambindu-le inapoi.

-Maria ei sunt doamna Liliana si domnul Marian, numele lor de familie este Pop, spune directoarea find pentru prima data buna cu mine, dar face asta findca sunt ei aici.

-Buna ziua, spun politicoasa.

-Buna ziua, spun ei la unison.

-Maria ei au venit aici pentru a te adopta, spune directoarea.

-Serios?, spun mirata.

-Da, spune Liliana ridicanduse, de azi vei fi Maria Pop.

   In acel moment, fara sa ma gandesc, sar si o imbatisez pe doamna Lilina.

-Multumesc, spun fericita.

-Nu ai pentru ce, spune Marian venind si el spre noi, e o placere pentru noi.

-Ok Maria, haide sa mergem, spune doamna Liliana.

-Stati sa imi iau lucrurile, spun chiar daca nu am multe bagaje.

-Ok te asteptam aici, spune domnul Mrian.

   Cand ajung in camera mea, imi bag putinele lucruri intrun rucsac si cobor jos unde ii gasesc pe doamna Liliana si domnul Marian vorbin cu dorectoarea.

-Doamna Liliana sunt gata, spun Liliana intorcanduse spre mine si zicand:

-De acum ne poti spune tata si mama daca vrei.

-Ok mama, spun zambind.

   Dupa ce mama si tata au semnat contractul de adoptie am plecat la masina si intr-o ora am ajuns la noua mea casa, casa avand doua etaje.