Sweet addiction ( + 18 )

Aniversare anulata

Diminetile erau cele mai bune,mai ales ca aveam imensul pat doar pentru mine. Scott era parca bagat in priza de la primele ore ale diminetii, dar ma obisnuisem sa ma trezesc singura si sa ma culc cand deja el sforaie.

La capitolul program, stateam amandoi foarte prost, dar el mereu gasea ceva extra sa faca parca doar sa imi faca in ciuda. In schimb, in weekend-uri ( cum erau singurele zile petrecute cu adevarat impreuna ) nu ne mai certam, avand prea multe sa ne spunem unul altuia sau vreo vizita surpriza care ne forta practic sa nu o facem.

Nici dimineata aceasta nu era diferita de altele. Poate doar faptul ca ploua. Si inca cum ploua ca nici nu imi venea sa ma dau jos din pat, dar deja eram in intarziere si si asa nu puteam spune ca eu si Jack ne inghiteam. Lucram la firma lui de o saptamana si jumatate si din prima zi cand am intrat pe usa si a vazut verigheta, deja parca i s-a declansat toata partea aceea de magar care, trebuie sa recunosc e imensa. Si totusi imi aprecia munca, chiar daca din cinci cuvinte, zece ne injuram il scapasem de inchisoare si nu isi permitea sa ma piarda.

Mi-am facut dusul de dimineata, sa ma mai dezmticesc putin, m-am imbracat si machiat repede ca deobicei si am intrat in bucatarie unde am gasit de data asta doar un bilet de la Scott cerandu-si scuze ca nu a pregatit nimic in dimineata aceasta, dar se grabea.

-Mereu te grabesti! Imi ies cuvintele pe gura in timp ce motoleam foaia.

Imi iubeam sotul, enorm, dar munca lui ma termina. Parca nu aveam timpul necesar sa stam impreuna si nici nu vroia sa o lase mai moale de parca e singurul medic din New York.

Imi aud telefonul sunand si pentru moment privesc in directia gentii ce statea acum pe pult. Astept cateva secunde, napustindu-ma brusc la geanta si scot telefonul.

-Da?

-Miss Thompson? Aud o voce cu un accent englezesc la capat si recunosc imediat ca e Alfred.

-Da, ce s-a intamplat Alfred? Intreb incruntandu-ma.

Barbatul in varsta de cincizeci de ani, nu ma suna numai cand Jack facea o tampenie, nu aparea la munca sau mai rau trebuia sa il scap de vreo usuratica pe care o agatase cu o seara inainte.

-Domnul Keingston...ei bine, am nevoie de ajutorul tau sa il dau jos din pat. Are o sedinta importanta intr-o ora si doar dumneata il poti trezi. Nici nu vrea sa vorbeasca cu altcineva. Ma puse la curent barbatul.

Ma simteam ca o dadaca cand auzeam faze de genul, de parca eu eram platita sa fiu secretara lui personala, nicidecum avocatul firmei. Imi dau ochii peste cap si ii spun ca ajung in douazeci de minute.

Acesta imi multumeste iar eu inchid parasindu-mi apartamentul injurand si facand mai rau ca trenul. Era o ora la care toata lumea era deja la munca, dar problema era ca nimeni nu lua in considerare ca vorbim de New York, orasul care e aglomerat si la trei dimineata si deobicei iti vine sa omori pe cineva cat stai in trafic.

Dar in acea dimineata am avut noroc. Am prins un taxi repede si am ajuns la Jack acasa mai repede. Am platit in graba si cand Alfred a deschis, eu eram deja turbata.

Mi-am dat paltonul jos, am lasat geanta pe fotoliu si am luat un pahar de apa mergand in dormitorul lui Jack.

-Trezirea raza de soare. Mormai, dand la o parte patura si ii arunc apa din pahar in cap.

-Ce naiba?!

Se ridica brusc in fund, privind debusolat in jurul lui. Prima data, ochii obositi ii cazusera pe Alfred ce statea in usa si se abtinea sa nu rada. Apoi observa cine era langa patul lui.

-Ce cauti in dormitorul meu? Intreba.

-Pe mama. Am venit sa ma asigur ca ajungi la sedinta idiotule! Ti se pare ca scrie pe mine dadaca sau ce naiba?! Misca din pat si grabeste-te.