Orele trec ca vantul si ca gandul. Termin cursurile si ajung acasa. Imi pun un bol cu cereale si stau in pat. Pornesc televizorul la desenele copilariei si atipesc usor.
Ma trezesc din senin,speriata de trecerea timpului. Ma uit la ceas:4:30.
Mai aveam decat juma de ora pana la intalnirea cu Tobias. Ma ridic din pat si deschid dulapul. Dupa cateva minute de uitat prin el imi iau niste blugi stramti si un tricou larg,negru. Imi prind parul intr.un coc,imi iau tenisii si pornesc la drum.
Ies din casa si realizez ceva...nu stabilisem unde ne intalnim. Imi scot telefonul ca sa ii dau un mesaj insa era in zadar deoarece inainte de a face vreo miscare simt o reaspiratie in ceafa. Ma intorc si statea chiar langa mine.
-Hei.....
-Buna.
Distanta dintre noi e al naibii de mica,insa pare sa nu.l deranjeze. Zambesc usor si prostesc fara motiv. Imi imita gestu si se inapoiaza.
-Deci,unde planuiesti sa mergem?
-Ieri am fost intr.un loc special pentru mine,ce ai zice daca azi ne.ai duce tu intr.un loc special tie?
Raman fara replica...un loc special mie...ce ar trebui sa fac?sa.l duc in dormitor?inafara de parc si de pat,nu imi petrec timpul altundeva....sau poate...
-hmmm,okay,ia.te dupa mine.
Mergem in jur de 15minute si un vant ne izbeste. Eram la malul marii.
-sincer,speram sa ma duci aici. Spune el cu un ranjet de satisfactie pe fata. Pasim pe nisipul alb si ne indreptam spre un loc stiut doar de mine.
Ajungem la o stanca lata ce e la aproximativ 5metrii de mal. Ii fac un semn discret spre ea.
Imi suflec blugii pana la genunchi si incep sa ma indrept spre stanca. Ma uit in spate si vad ca are un moment de ezitare,oare nu.i place? Ma apropii de el si il intreb:
-e totul okay?daca vrei putem sa nu mergem acolo...
Se uita la mine pierdut....nu scoate niciun cuvant....oare am gresit cu ceva? Imi plec capul si ma pregatesc sa ies complet din apa insa simt o mana care ma opreste. Ma ia pe sus si mergem pana la stanca indicata de mine. Stanca avea o suprafata lata destul de mare unde puteam sta amandoi fara probleme.
Ne asezam si privim in larg. Soarele se pregatea sa apuna
-de obicei parcul e locul unde merg sa ma linistesc...dar sunt zile in care simt ca tot ce reuseste sa faca e sa.mi aduca aminte de momente triste pentru mine...asa ca vin aici....unde nimeni nu ma poate vedea,unde nimeni nu stie de nimeni. Le spun secretele mele scoicilor si supararile mele valurilor...
Zambeste nemutandu.si privirea din larg. Bag de seama ca zic baliverne si aberez asa ca aleg sa tac.
Ma uit in larg si vad marea de lumina facand cantact cu apa. Orinzontul devine o combinatie de rosu si albastru.
Ii aud oftatul in timp ce.si muta privirea in jos
-mereu mi.a placut marea si misterele ei,la fel si bogatia de culori a cerului. Locul asta le imbina pe ambele...
Zambeste trist,avand privirea fixa in jos.
-m...esti in regula?intreb putin nedumerita in timp ce.l imbrancesc amiceste.
Se uita la mine si zambeste. Nu scoate niciun cuvant,doar imi zambeste si din neanta pe obrajii lui se zaresc mici picaturi. Ochii ii lucesc incredibil. As zice ca e beat daca nu l.as vedea cu ochii mei tinandu.si echilibrul pe stanca si fiind 100%constient. Continua sa imi zambeasca iar lacrimile incep sa se inmulteasca.
-hei,stai usor,ce ai?ti.a intrat ceva in ochi sau vrajeli de genu?
Nu zice nimic,isi rezeama capul de umarul meu si incerca sa.si calmeze respiratia. Din instinct ii ofer o imbratisare calda la care imi raspunde.
-nu vreau sa par un sentimentalist....asa ca uita asta sau inventeaza o scuza de.a ta
-okay,putem zice ca ti.a intrat un pestisor in ochi,e bine?
Zambeste si isi sterge subtil lacrimile
-e perfect
Zambim si continuam sa ne uitam la jocul de culori din fata noastra. Incerc sa par afectuasa cu el asa ca imi las usor capul pe umarul sau. Nici nu sta pe ganduri si ma cuprinde de la spate cu mana sa calda si ma strange spre el.
-ti.a mai zic cineva ca esti o ciudata?zambeste si se uita fix la mine
-ă...dap. Raspund sec,vrand sa vad unde incerca sa ajunga.
-imi plac ciudatenile,stii cum e,ciudat la ciudat trage. Zambeste si chicoteste
Se lasa seara,nu vreau sa ma ridic si sa plec insa incep sa tremur. Briza marii se inteteste. Simte cum tremur si.mi face semn sa plecam.
-nu...nu vreau...zic pe un ton de copil.
-pai?e frig ca dracu
-si?...mie imi place...aici...cu tine...
Nu stiu de ce am zis aia dar stiu ca nu trebuia sa o zic...zambeste,probabil realizand ca derilez si ma ia in brate ducandu.ma la mal.
