Singuratatea..
Majoritatea celor care aud cuvantul singuratate,tind sa-l respinga imediat.
Dar nu eu..Singuratatea e singura mea arma,singurul meu zid care ma inconjoara de cei care imi invadeaza sufletul in scopul de a-l rani. Ma protejeaza de cei cu inima otravita,cu o minte pervertita,sau pur si simplu de oamenii curiosi.
Simguratatea e leac pentru sufletul meu pierdut, e o arma eficienta impotriva lumii.
Singuratatea e singura mea placere,singurul lucru care ma linisteste,si care imi da curaj.
Singuratatea ma inspira,ma calmeaza la fel ca o tigara in toiul unei discutii tensionate.
Singuratatea e arma mea impotriva iubirii, a acelui lucru sufocant,numit iubire. Cine are nevoie de iubire? E asemeni companiei oamenilor,e de nesuportat. Iubirea distruge,singuratatea vindeca.
Iubirea e mereu limitata, singuratatea e infinita si la fel de placuta ca apusul soarelui pe o plaja goala.
Lumea condamna singuratatea fara sa stie ca ea e antidotul suferintei. Izolarea si singuratatea iti dau putere,in timp ce iubirea te face slab. Atat de slab. Ai vazut vreodata un om indragostit? Ai vazut cat de penibil se comporta? Cate slabiciuni are? Cat de mult se umileste?
Iar acum spune.mi iar.. Cati oameni singuri cu slabiciuni ai vazut? Niciunul? Unul?
Foarte bine. Asta pentru ca singuratatea te face puternic,indiferent de cine esti. Te face sa depinzi doar de tine insuti ,si asta,cred ca e cel mai bun lucru care ti se poate intampla. Ferice de cei singuri,caci ei au dobandit fericirea vesnica.
