Fata inainta timida spre el. Nu mai suporta asteptarea, desi incercase, pana va primi raspunsul. Totusi trecusera mai bine de 5 zile si nu o sunase deloc. L-a vazut stand langa prietenii lui de indata ce a intrat pe poarta scolii. Parea ca nu il intereseaza nimic, in timp ce ea suferea cumplit faptul ca nu mai erau impreuna. Nu era chiar adevarat, ea venise cu ideea sa ia o pauza pentru ca simtea ca nu ii mai acorda atentie ca intotdeauna, dar spera ca el o va refuza…el insa acceptase fara sa intrebe motivul.
– Danny. Vreau sa vorbesc cu tine, ii spuse ea, aproape tremurand. Poti veni putin?
– Nu pot, Sara, nu vezi ca sunt ocupat? o respinse el, zambind cu subinteles catre cei trei baieti ce il insoteau inca. Poate alta data.
Nu a mai spus nimic, s-a intors cu spatele catre baieti si si-a continuat drumul spre clasa. Se simtea complet rusinata. Era prima data cand ii vorbise astfel. Poate ca nu mai reprezenta nimic pentru el. La intrare o asteptau colegele ei, pe care nu le vazuse intreg weekendul.
– Buna, Sara. Am incercat de mai multe ori sa te sun sambata si nu mi-ai raspuns. S-a intamplat ceva ? o intreba cea mai buna prietena a ei, Claudia.
Durerea din inima ei era prea mare pentru a-i povesti ceea ce o supara, asa ca raspunse pasiva ca totul este in regula. Din pacate, nu se simtea asa.
Orele au trecut foarte greu, nu mai suporta sa asculte lectiile predate de profesori. Avea gandurile imprastiate in alta parte, bineinteles ca la el.
Cu 10 minute inainte sa-si adune lucrurile pentru a pleca acasa a primit un mesaj rautacios de la Danny:
« M-am saturat de tine. Nu ma mai cauta. Nu am tinut niciodata la tine. A fost doar un pariu. S-a terminat ! »
Lacrimile ii inundau acum frumosii ochi albastri, dar nu puteau sterge amintirea primului sarut, a momentelor petrecute impreuna. Acestea inca erau vii in gand si nu o lasau sa treaca peste. Nu stia unde gresise. Erau impreuna de 6 luni. Pleca din clasa la fel de repede cum venise, fara a saluta pe nimeni. Isi dorea sa fie invizibila, mai ales ca avea impresia ca toti o priveau si discutau despre ea.
Cand a ajuns acasa s-a fortat sa zambeasca deoarece mama ei veni spre ea pentru a o intampina.
– Cum a fost la scoala, scumpo? Ai luat vreo nota?
– Inca nu, spuse ea repede, sperand sa poata disparea cat mai repede in camera ei.
– A trecut Danny mai devreme pe aici, striga insa mama ei. Ma gandeam ca veniti impreuna. Mi-a spus ceva despre un mesaj. Stii la ce se referea?
– Nu stiu, mama. Asta a fost tot ce-a zis?
– Da, dar a promis ca vine sa te caute mai tarziu. S-a intamplat ceva ?
– Nu. Trebuie sa imi fac temele. Este tarziu. Multumesc, mama.
Apoi o lasa singura, urcand grabita pe scarile ce duceau in camera. Nu vroia sa ii povesteasca mamei ei. De ce venise Danny aici? Fusese destul de clar in mesaj. Se aseza in pat si inchise ochii pentru cateva minute, insa adormi foarte repede din cauza oboselii. Abia foarte tarziu s-a trezit din cauza unor pietre aruncate in geam. Tinand inca mainile la ochi, fata a iesit la fereastra pentru a vedea cine o cauta. Era el.
– SARA. Esti bine ?
– De ce n-as fi? ii raspunse ea taioasa.
– Mesajul acela. Nu l-am scris eu, Sara. A fost Marc. Imi pare rau. Am vorbit cu Claudia intr-o pauza. Era foarte ingrijorata.
Era din nou liniste, iar Danny nu stia ce sa mai zica…
– Vino jos, te rog. Trebuie sa …
– Sa ce, Danny? Mi s-a parut ca nu vrei sa ai de-a face cu mine de dimineata. Cat despre mesaj…Este adevarat?
– La ce te referi?
– Ca a fost un pariu…Motivul pentru care am fost impreuna.
– Eu…
Se citea pe fata lui ca nu putea explica asta. Era mai mult decat adevarat.
– Asa deci. De ce-ai mai venit? Nu era destul de rau deja?
– Vino la mine, te rog.
– Bine, spuse ea, dandu-se batuta. Ne intalnim in 10 minute la banca unde ne-am cunoscut.
– Te astept acolo.
Dupa ce imbraca cele mai lejere haine pe care le avea, o bluza mov cu nasturi si o pereche de blugi lungi, iesi furis pe usa ca sa nu ii trezeasca pe parintii ei. Trebuia sa fie peste miezul noptii pentru ca luna se afla de mult pe cer.
Il gasi cu capul sprijinit in maini, ganditor, pe banca.
– Am venit, anunta Sara.
Cand ridica privirea, fata a putut vedea lacrimile de pe obrajii sai. Danny se ridica si o prinse de mana pentru a o aseza langa el. Desi se retrase la inceput, Sara il urma.
– Deci? Ai de gand sa-mi explici sau am venit degeaba?
– Da, dar vreau sa imi promiti ceva inainte. E tot ce iti cer.
– Ce?
– Sa ai rabdare pana la final…fara sa ma intrerupi si fara sa pleci. O sa fiu sincer cu tine si o sa-ti spun tot. Meriti asta din partea mea…regret doar ca nu ti-am spus pana acum. Crezi ca poti face asta?
– Voi incerca…
Incepu cu prima zi a lui in oras, cu faptul ca nimeni nu-l baga in seama, ca era un strain pentru toti. Un strain… pana cand Marc ii vorbi si ii propuse sa faca un pariu pentru a fi acceptat in grupul lor. Trebuia sa iasa la o intalnire cu fata pe care o alegeau baietii si sa le urmeze instructiunile pana cand ea se va indragosti de el si apoi sa o paraseasca. Astfel, Fred, un alt baiat, a ales-o pe Sara pentru a se razbuna ca nu acceptase sa ii fie prietena. Danny a devenit constient ca fusese o greseala din momentul in care a vazut-o si s-a indragostit de ea. Chiar si asa, nevoia de a se simti acceptat, l-a facut sa continue cu minciuna.
– Iarta-ma, Sara. Nu ma asteptam ca Marc sa faca asta. Nu mi-am dat seama ca era suparat pentru faptul ca nu m-am despartit de tine cum era planuit, ca sa nu mai zic de Fred.
– Timp de 6 luni ei au stiut fiecare lucru pe care il faceam impreuna?
– Da, dar…
– Nu-mi vine sa cred. Am avut incredere in tine si tu…Va bateati joc de mine pe la spate! Nu vreau sa mai aud. Nu mai pot, Danny.
– Asteapta.
O stranse in brate cu disperare pentru a-i transmite ceea ce il framanta atat de tare, dar fata se elibera din stransoare si se indeparta.
– Am vorbit cu Marc a doua zi dupa ce ne-am sarutat. Nu mai puteam suporta sa te mint. Esti mult mai importanta pentru mine decat vor fi ei vreodata. Te iubesc, Sara.
– Te-am ascultat si te inteleg, Danny. Din pacate nu pot insa sa te si iert.
Baiatul nu mai insista, chiar daca il durea sufletul sa o vada plecand. Era mai dureros decat de dimineata, cand a respins-o in fata prietenilor lui pentru a nu fi umilita. Ea mergea incet, pas cu pas, abtinandu-se sa nu planga. Daduse semne de slabiciune destul. Nu va mai rade nimeni de ea de acum incolo. Ii spusese ca o iubeste, se gandi ea in momentul in care isi dadu seama ca el nu o mai putea vedea. De ce trebuia sa fie atat de dificil ? Poate ca daca ar veni dupa ea va renunta la orgoliu si il va iubi in continuare…, dar nu il auzea in urma ei.
– Sara, stai, striga el alergand. Mai da-mi o sansa si nu o sa te mai dezamagesc. Promit.
Nu era destul de puternica pentru a-l evita din nou, asa ca il lasa sa o cuprinda de sold si nu se trase cand acesta se apleca sa o sarute. Asteptase acest sarut de foarte mult timp. In fond, cu totii meritam o a doua sansa.
