Deep In The Forest

1

Totul a început în urmă cu două zile.

Ajungând acasă după orele petrecute alături de Kyre, cel mai bun prieten al meu, am decis să fac un duș, iar apoi să mă culc, întrucât mâine urma să am o zi foarte încărcată. Însă, planurile mele au fost spulberate de cele trei batăi în ușa masivă de lemn a apartamentului meu. Neașteptând pe nimeni, ridic ușor din umeri, iar apoi mă îndrept spre aceasta. Deschid ușa, descoperind în lumina stinsă de pe casa scării, privirea albăstruie a fratelui meu.

- Cum de ai ajuns să mă cauți tu pe mine? Parcă eram, și citez, "o ființă pe care nu o pot numi soră". Accentuez ultima parte făcând niște ghilimele imaginare în aer și punându-mi mâinile în șolduri, evident deranjată de prezența acestuia.
-Deena..
-Nu mă lua tu cu Deena...Lixer.
-Uite, nu am spus asta. Aveam nervi din cauza unui proiect și pentru că ai venit la mine într-un moment nepotrivit, i-am vărsat pe tine. Scuze. Și-a coborât privirea, vizibil întristat.
Văzând că se simte prost, l-am luat în brațe.
-Ești prea adorabil să mă supăr pe tine. De altfel și puțin idiot...bine poate mai mult. Când i-am văzut expresia pe care o făcuse, am început să râd de el în hohote.
Acesta și-a dat ochii peste cap și m-a privit cu veșnica lui expresie: o sprânceană ridicată și zâmbetul lui nemulțumit.
-Foarte matur. Începe să îmi pară rău că ți-am cerut scuze.
Mda, vechiul Lixer a revenit.
-Poți să nu te mai comporți ca și când ai fi cel mai mare înțepat de pe planetă? Aa, da. Poți să scapi și de fața de constipat? Sau asta vine la pachet? Am început să râd și mai tare când acesta a început să bată enervat din picior.
Și-a trecut rapid o mână prin păr, închizând mai apoi ușa, care era deschisă în tot acest timp.
-Ai terminat? Bun. Uite, am venit la tine să te întreb dacă vrei să vii cu noi într-o călătorie.
-Noi? Călătorie?
-Noi, adică eu și cei de la clubul de fotografie.
-Vrei să spui tu și prietenii tăi ciudați.
-Da, asta vreau să spun...stai ce? Nu sunt ciudați, ok?
-Dacă tu spui.
-Deci vrei să vii?
-Poate...Pot să îl invit și pe Kyre sau pe Frank?
-Poți să inviți pe cine vrei. Este destul loc.
-Și unde mai exact este această călătorie?
-Irlanda. Vom închiria două cabane și asta e.
-Irlanda?! De ce Irlanda?!
-1, pentru că, sincer, m-am săturat de acest oraș și aș vrea să uit de el pentru o vreme, și 2, chestii personale. De mult timp îmi doresc să merg în Irlanda, iar acum că s-a ivit ocazia, nu o pot rata. Deci, ce zici? Vrei să vii?
Lixer m-a privit preț de câteva secunde, după care a început să-și șteargă ochelarii. Călătoria asta bruscă mi se pare oarecum ciudată, însă, trebuie să recunosc, mi-ar prinde bine. Cum a spus și el, orașul ăsta e plictisitor și chiar aș nevoie de o "vacanță", deci, de ce nu?
-Îți accept invitația. O să vin, dar dacă tu îți chemi prietenii, nu văd de ce nu ar veni și ai mei. De acord?
-Da.
Ne-am strans mâinile ca și când am fi făcut vreo afacere, râzând. Genul ăsta de gesturi le făceam și când eram mici. Ce frumos era!
-Uite, cred că e destul de târziu și nu aș mai vrea să îți ocup timpul. Eu o să plec. Mai vorbim mâine despre detaliile călătoriei. Noapte bună, Deena, ai grijă de tine.
-Noapte bună. Și tu să ai grijă, Lixer.

Și spunând acestea, am închis ușa, m-am descălțat și m-am dus direct în dormitor. Mi-am aruncat geaca pe spătarul scaunului, iar următoarea mișcare a fost să mă arunc eu, însămi, în pat. Simțindu-mi pleoapele din ce în ce mai grele din cauza oboselii care a început să-și facă simțită prezența, am căzut într-un somn adânc, lipsit de vise. Cel puțin așa am crezut...

***

"Negru. Întuneric total. Mă cufundam din ce în ce mai mult în ceea ce, credeam eu, era un coșmar, însã, nu a fost așa.
O lumină pală se zărește în depărtare. Aceasta se accentuează din ce în ce mai mult, până când îmi dau seama că mă aflu într-o cameră goală. Clipesc. Brusc, în spatele camerei văd o fereastră deschisă, în fața căreia flutură niște perdele vișinii.
Mă apropii de fereastră, observând că perdelele nu se mai mișcă, iar de după acestea apare un băiețel îmbrăcat într-o cămașă lungă, albă, care îmbrățișa un ursuleț de pluș.
Părul blond îi acoperea ochii albaștri, din care au căzut două lacrimi. Acesta și-a șterș obrajii cu mânecile mult prea lungi ale cămășii, iar apoi m-a fixat cu privirea.
-Deena, nu îi asculta! Vor să afle adevărul...vor să pună mâna pe cercetările lui. Ei cred că fratele tău deține secretul, însă nu este așa. El nu este implicat în asta, însă ei așa cred. Ei vor să îi facă rău pentru a obține ceea ce îi interesează. Ferește-te de ei!
Poftim?!
-Cine vor să îi facă rău lui Lixer?
Inima a început să îmi bată din ce în ce mai tare, frica făcându-și loc în corpul meu. Am început să mă îndepartez de băiat, însă acesta venea spre mine. La un moment dat s-a oprit, scăpând ursulețul din mână și fixând cu privirea ceva din spatele meu. Și-a ridicat mâna în direcția privirii lui, care devenea din ce în ce mai șocată, spunând ceva ce nu doream să aud vreodată.
-Ei! "

***

Mă trezesc brusc, simțindu-mi palmele reci și respirația sacadată. Mă ridic în șezut și analizez preț de cateva minute camera. Din nou am acest coșmar. Este a doua oară săptămâna asta. Mă întreb când voi înceta să mai visez același lucru încontinuu.
Mă așez din nou pe spate, luându-mi telefonul pentru a vedea cât este ceasul și cu ocazia asta îi pot trimite un mesaj lui Kyre pentru a-i spune de călătorie.
Ora 5:36.
E, m-am trezit și mai devreme altă dată.
Îi tastez repede un mesaj lui Kyre, după care cobor din pat, pregătindu-mă pentru o zi destul de încărcată.

După trei ore în care am terminat ceea ce trebuia să termin de aseară, prințul din pădurea adormită s-a gândit să îmi răspundă la mesaj.

Deena: Heei, vrei să mergem undeva?
Kyre: Mulțumesc de ofertă, dar nu. Prefer să dorm.
Deena: Oricum nu voiam să te chem, am greșit destinatarul XD
Kyre: Haha, ce nostimă ești. -_-
          Și unde este acest undeva?
Deena: Irlanda. Lixer organizează nu știu ce călătorie și a zis că poți să vii și tu.
             Ce zici?
Kyre: Irlanda?!?!?!
          Bine fie, vin și eu.
          Are ceva dacă vine și Kayla?
Deena: Nu are, ce să aibă?
             Oricum Lixer era încântat de ideea că vor veni mai mulți....deci, cu cât mai mulți cu atât mai bine? :)))
Kyre: Poate :D

Am zâmbit la gândul că va veni și Kyre. Adică, serios, cine nu se bucură când merge undeva împreunã cu BFF-ul lui sau al ei?
În fine, am lăsat acest gând deoparte, căutându-mi niște haine cu care să mă îmbrac. Mi-am luat un hanorac gri, pe care l-am asortat cu niște blugi strâmți negri și o pereche de teneși gri. Mi-am prins părul într-o coadă, mi-am luat telefonul și cheile și am plecat.
După coșmarul pe care l-am avut și după toată chestia cu excursia, aveam nevoie să mă destind puțin. Așa am ajuns să stau pe o bancă din parc și să mă gândesc la tot ce s-a întâmplat. Săptămâna asta am avut parte de tot felul de momente ciudate; întâi visul ăsta oribil, apoi călătoria asta bruscă...nu mai înțeleg nimic.
Mi-am pus coatele pe genunchi, intrând într-un fel de transă, privind copacii ce se legănau datorită vântului.
Deodată, șirul gândurilor mi-a fost spulberat de apariția unei persoane care se așezase lângă mine. Mi-am ridicat privirea pentru a privi persoana necunoscută, însă aceasta se uita deja la mine. Ochii acesteia se uitau fix în ai mei. Avea ochii albaștri, un albastru foarte deschis, foarte frumos...foarte cunoscut. Acesta rupe contactul vizual, ridicându-se de pe banca. Gestul său mă face să-mi concentrez toată atenția asupra acestia, iar atunci observ că în fața mea stă un băiat scund, ce purta o bluză roșie, pantaloni negri la fel ca și papucii acestuia, iar părul blond îi stătea în toate direcțiile, din cauza vântului.
Nu m-am putut abține să nu-i pun întrebarea care îmi bântuia gândurile din momentul în care i-am văzut privirea albăstruie.

-Cine ești?