Păpuşa sadică

Capitolul 5

Lumânările din pereți pâlpâiau aproape căzând,ferestrele se spărgeau şi cădeau în negura nopții.Nimeni nu-şi mai găsea locul în acea casă.Simți o uşoară atingere pe spate....şi cât de mult şi-ar fi dorit să nu se întoarcă....dar totuşi,contra voinței sale,revăzu demonul gri,cu ochii negrii şi cu pelerina neagră.O lumină verde şi întunecată parcă îl înconjura într-un oval.LuLu îşi zise că până aici i-a fost....Gura i s-a deschis,dar în acel moment demonul îi puse mâna la gură pentru a o împiedica.Din acel moment nu îşi mai aminti prea mult.Se trezise după ceva timp ,în alt loc,dar ştia că şi el este acolo.Deci,se pare că ea nu mai era posedată,dar oare ce plan aveau aceste spirite, acum,pentru ea?Mai ales că până acum au fost nemiloşi.....LuLu îşi dădu sandalele cu toc jos,pregătită să fugă până nu va mai putea,sperând că va găsi o cale de salvare.Şi fugi cât de tare o ținu picioarele în casa neagră,în care din 20 în 20 paşi se mai vedea câte o luminiță care să-ți arate cât de cât calea şi un posibil intrus.Dar oricum ,aici,nu era vorba despre asta.Era vorba că regatul Roșu nu mai avea regină.Se opri dintr-o dată şi căzu la pământ,sprijinindu-se de un perete şi gândindu-se la părinții ei...îi curseră nişte lacrimi,iar în acel moment,zări o oglindă şi se duse la ea.Voia numai să îndepărteze acele lacrimi.Dar nu mai era ea şi LuLu ştia asta,dar chiar nu se aştepta să vadă o păpuşă de 2 metri cu pielea albă .Cu ce ar fi rezolvat dacă ar fi țipat??Atunci a înțeles că ea a fost înzestrată cu o putere şi oricare ar fi fost aceea,ştia că avea legătură cu regatul şi cu salvarea părințiilor ei,care nu accepta să-i creadă morți......