Doar pentru tine

Capitolul 2

-Alexander, nu poti sa ne faci lucrul acesta. Nu poti sa pleci si sa ne lasi singuri. Esti singurul nostru fiu, ce o sa ne facem fara tine? -ii spusese mama acestuia.

-Mama, stai linistita, nu plec la capatul lumii. O sa ne auzim la telefon. Si am ajuns la concluzia ca vreau sa imi intemeiez o familie. Vreau sa imi gasesc o fata care sa ma iubeasca si sa o iubesc si cu siguranta aici nu o voi gasi, pentru ca tata nu va fi de acord. Mereu imi spune sa ma maturizez, dar pentru el fotbalul e mai important ca orice. Mama, nu vreau sa ma trezesc la varsta de 30 de ani singur in fiecare dimineata, nu vreau sa am o viata stresanta, nu imi doresc sa fiu mereu pe prima pagina a tabloidelor.

-Fiule, fotbalul era viata ta. Ce s-a intamplat? Unde o sa pleci?

-Nu te mai ingrijora, mama, o sa fiu bine. Te iubesc!

Converstia acestora luand sfarsit, Alex plecand din casa parintilor.

-Alo, Stefan! Fiul tau a plecat de acasa. Nu poti sa il lasi asa, macar un loc de munca gaseste-i.

-Ela, cred ca era timpul ca el sa se maturizeze. O sa fac tot posibilul sa lucreze, dar ma tem ca tot in lumea fotbalului. Cred ca era timpul ca el sa se maturizeze. Daca a plecat nu inseamna ca nu se mai intoarce aacasa, tot fiul nostru ramane. Deci, nu te mai ingrijora.

-Ok, ne vedem la cina. Te iubesc!

   Dupa cateva zile, Alex era instalat in noua lui locuinta si spre norocul lui avea si o slujba datorita tatalui lui. Era antrenor. Tatal lui nu putea sa il vada in afara fotbalului. Daca fiul lui nu mai vroia sa joace, macar sa ii invete pe altii sa joace fotbal.

-Ok, clasa! Sper ca ati inteles. Astept proiecetele voastre pe adresa de e-mail. Lucrati in echipa si sper sa iasa ceva bun.

-Hei, Maia cred ca noi doua o sa lucram in aceeasi echipa. - spusese o fata cu un zambet urias.

-Ok, Gia, hai sa mergem sa vedem ce o sa scoatem de la infumuratii de fotbalisti.

Cele doua fete pornira spre stadionul celor de la ACF Fiorentina.

-Bun, echipa, numele meu este Alexander Evans si sper ca pe parcursul anului acesta sa ne intelegem bine. Sunt noul antrenor si sper sa ii nimicim pe toti. Sa incepem incalzirea.

-Maia, esti sigura ca nu am gresit adresa. Parca era vorba de o echipa mica, nu de una renumita.

-Stai linistita, telefonul nu ne minte. Asta e adresa. Hai sa intram si sa plecam cat mai repede de aici, ca deja le simt mirosul de infumurati. Cele doua incepura sa se amuze pe seama fotrbalistilor.

-Uau!..-exclama cele doua fete.

-Deci, acesta este stadionul Artemio Franchi.

-Alex, se pare ca avem doua majorete pe teren.- incepura sa rada jucatorii.

-Voi doua ce faceti aici pe teren? Este interzisa intrarea, suntem in timpul antrenamentului.

Alex, ramasese blocat cand ii vazu ochii fetei cu par castaniu. Ochii lui albastri ca cerul se luminara. Era micuta, firava, avea un zambet inocent. Era perfecta pentru el. Si boom, magia se rupsese cand aceasta primi o minge in cap.

-Cine a aruncat?-striga antrenorul nervos.

-Nu am vrut, Alex. Eu am dat. -spusese Pazzini

Din cauza disconfortului la care fusese expusa, Maia nu mai putea sa lege doua cuvinte asa ca Gia prelua situatia.

-Mm..avem de facut un proiect la facultate despre echipa si viata jucatorilor.

-Ok, sa mergem in birou. Baieti continuati antrenamentul, ne vedem intr-o jumatate de ora.

-Mm..domnisoara....

-Aragona. Maia Aragona.

-Domnisoara Aragona, va rog sa imi scuzati jucatorul pentru situatia la care ati fost pusa.

Barbatul din fata ei, era un barbat facut, avea ochii de un albastru sclipitor, iar parul ii cadea perfect pe frunte. La prima atingere cu el, Maia simti cum i se descarca o energie in tot corpul.

-