1

3 0 0
                                    

Buna! Eu sunt Corana. Am  in momentul acesta 35 ani. Va voi povesti trecutul meu miraculos.
   Atunci cand am avut eu 4 ani lumea devenea o era a tehnologiei. Eu nu suportam televizoarele, telefoanele sau tabletele. Nu. Mie imi placeau lucrurile simple. Lucrurile ca bicicletele, ca jocurile pe care le practicau parintii parintilor mei atunci cand erau mici. Eu refuzam sa merg cu masina.
   La 7 ani..tot asa eram doar ca incepeau sa imi mai placa unele diviceuri.
  La 11 ani ,in clasa a 5-a eram cea mai buna din toate scolile din tara noastra la T.I.C. (tehnologoa informatiei si a comunicarii). Eu iubeam informatica. Aveam 10 pe linie de la a 5-a pana la  a 8-a. Din aceasta cauza am intrat la liceul de informatica.
    Intro zi ..pe cand imi terminam un proiect la T.I.C. a intrat femeia de serviciu peste mine si mia spus:
- Fetito iesi din camera sa fac curat!
Mie numi plac oamenii care urla la mine si asa ca iam raspuns cat de frumos am putut:
- Doamna... ati venit acum 6 ore si ati facut curat. Va rog lasatima sami termin proiectul!
- Auzi, nu crezi ca esti cam nerusinata!?
Imi spuneam in gandul meu: ,, Vai ce baba cloanta! Stai sa bag putin frica in ea sa numi mai vorbeasca asa!''
- Tanti, scuze dar eu stiu ca femeia de serviciu vine sa faca curat doar atunci cand trebuie si doar atunci cand o roaga cel care sta in camera.
   Ea sa enervat si a plecat. Eu in acel moment mam infuriat si am strans pumnul iar in acel moment calculatorul a facut ,,Boom!''. P.C. explodase! Peofesoara a alergat pe scari si a ajuns in camera mea unde sa uitat si na putut intelege. Ce se intsmplase?

Va continua...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 30, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

TehnologiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum