Capitolul VII

43 9 2
                                    


"Ok...Asta chiar este ciudat...frate,am uitat să-i cer numărul de telefon...Stai , ăhhh , intâi îmi trebuie mie un telefon mobil. Tatăăă ! Ah , stai , încă gândesc."

-Tatăăă!

-Da!

-Nu-i aşa că mă iubeşti ?

-Zi ce vrei , n-o mai da pe ocolite !

-Păi stii...ăhh

-Zici odată?

-Bine ,bine ! Vreau si eu un telefon mobil , ca toți ceilalți copii de vârsta mea...

-Bine...vedem cum facem să-ți luăm telefon săptămâna asta, mai am de plătit câteva datorii si facturi.

-Bine !Mă bucur că ne înțelegem ..."amice" !

Apoi îi face cu ochiul și începe să râdă , după care, și el la fel.

După aceea urcă la ea în cameră , se pune in pat și aprinde televizorul. Căuta un film bun, la care să se uite. Se făcu ora 21 și Christa tot nu găsise un film bun de vizionat. Se plimba de la un canal TV la altul. Și așa a și adormit : cu telecomanda în mână .

A doua zi , marți , se trezise foarte greu , iar datorită acestui fapt , a întârziat la școală. Era ora 8:30 , iar la 9 trebuia sa fie acolo.Și-a pus pe ea o pereche de blugi largi si o bluza din lână ,pe gât , de culoare verde aprins. Pentru ea era ceva nou îmbrăcămintea "random" pentru că la școlile la care a fost ea , era obligatorie uniforma. Asta e... acum are noroc.

Intră repede în baie , se spală pe dinți , pe față , apoi își i-a geanta și coboara repede jos urlând.

-Tatăă ! Haide , am întârziat !

Dar nimic . Știind că nu mai are timp , iese grăbită pe ușă cu gândul să meargă pe jos , ceea ce e imposibil , pentru că habar n-are drumul spre școală, dar când deschide ușa tatăl ei era deja în mașină așteptând-o.

-Haide odată ! E deja foarte târziu!

Apoi se urcă în mașină , inchide ușa și răsuflă ușurată.În câteva minute ajunge la școală. Coboară , și se îndrepta spre cladire , întorcându-se apoi , pentru a-i face cu mâna tatălui său.

După ce intră în școală,ajusă pe coridor , încerca să găsească sala 15 , sala clasei a X-a A .După ce a căutat-o ceva minute , a reușit să o găsească .

"Wow , școala asta e chiar mare! S-ar putea construi un mall aici !"

Intră în clasă , şi se aşează în ultima bancă rămasă liberă. Se uită puţin la colegii ei , şi observă că Edward nu venise la şcoală.

"Oare de ce nu a venit? O fi răcit ? Nu ..nu cred că are cum , n-a fost așa frig. Dar azi e chiar foarte însorit.Hmmm..."

După ce se sună de intrare la ore , intră şi diriginta copiilor , împărţindu-le manualele , în ordine alfabetică.

-Edward Cullen !

Iar în acel moment , pe faţa Christei se afişă un zâmbet larg.

- Nu a venit ?

-Se pare că nu ... *Christa *

-Îl cunoşti ?

-Într-un fel...

Apoi toate privirile erau aţintite asupra ei...Timp de cateva secunde toată lumea s-a holbat la ea...

"Ce dracu... N-am omorât pe nimeni, de ce se uită aşa la mine ?"

Apoi doamna dirigintă se apropie şi îi dă cărţile pe care i le va chiar ea , personal , lui Edward.

Iubire sau minciuna ?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum