Zoe

²O nouă viață

Iată că trenul a ajuns ..
"În sfârșit" - oftează ea .
Zoe se așează pe scaun, luându-și căștile și pornindu-și Ipodul.
Trenul pornește.
Ea își deschide o plasă unde își ține mâncarea, trebuia să aibă ceva ,drumul dura vreo 7 ore ,așa că fata își deschide pachetul de biscuiți foșnind în tot vagonul, din fericire oamenii nu sunt prea interesați ,așa că Zoe nu este observată,oricum fetei nu îi placea să fie în centrul atenției, este rușinoasă, fiind puțin mică de statură  cu o greutate normală, cu părul aranjat ,nefiind extravagantă.

"În sfârșit! " - își spune ea în gând.
A ajuns.
De acum ,tânâra va avea o viață nouă... dar nu se teme, ei îi plac provocările .
În gară se întâlnește cu unchii săi.
Zoe simțea cum fericirea îi ajungea pănă în creștetul capului .
Știa că de acum, totul va fi bine , unchii săi o iubesc mult așa ca vor avea grija de ea.
Zoe îi îndrăgea pe Mich si Liz , se simțea ușurata.

"Mătușă Liz, unchiule Mich, bună ! " - exclama adolescenta .
" Ohh, draga noastră , bună ! Cum ești ? Ne-a fost așa dor de micuța noastră floricică, cum a fost drumul ?? - Liz ,puțin îngrijorata dar fericită.
"Micuță ?!  Se pare că nu mai este așa micuță " - spuse unchiul Mich cu un zâmbet larg pe buze ,apoi salutând încet .
Am chicotit ușor .
" Sunt bine , drumul a fost ok..și voi mi-ați lipsit mult !! " - Zoe.
"Chiar ne pare rău de accident " -spuse Mich , urmat imediat de Liz : " Mama ta a fost o femeie grozavă, sunt sigura ca te veghează si are grije de tine , de acolo.. din CER" - punând pauze mari si suflând ușor.
"Îmi e dor de ea " - lăsând capul în jos..
"Tușe' Liz.. Pot sa îți spun ceva ? "
" Normal , orice " -Liz
"Adevărul e că uneori o simț aproape.. I-am scris scrisori.. Stiu .. Pare ciudat " - spuse fata cât pe ce sa verse o lăcrima.
Liz văzu si o lua repede în brațe.
" Floricică, nu e nimic ciudat , este mereu aproape.. Chiar daca nu o vezi..  Ea te iubește enorm...chiar daca acum e în Ceruri.. "
Zoe avea nevoie de încurajări.. Avea nevoie de cuvintele alea..
Fata sufla ușurata.