In cimitir

     Era o noapte intunecata, luna nu rasarise.  Doar cateva stele erau presarate pe bolta cerului. Eu si cu alti doi prieteni , eram in cimitir la 12 noaptea, ca huhurezii. Datorita lui Nicu, care neputand dormi, ne-a sunat pe mine si pe un prieten de-al meu, rugandu-ne sa il ajutam sa faca ordine si sa pregateasca cavoul, cu cele trebuincioase slujbei care urma facuta a doua zi. Responsabilitatea asta i-a cazut in capul lui, si ca sa scape repede, nu a mai asteptat pana a doua zi.

  Cand sa intram pe poarta cimitirului, Nicu se opreste si se uita la noi cu o expresie tampa intiparita pe fata.

-Ah...am uitat sa aduc lumanarile, tamaia...si se lovi peste fata cu palma.

-Mai , dar uituc mai esti...ai venit ca un tantalau cu mana in cur, îi zic...incepand sa ma enervez.

-Stai!, nu te enerva, imi spune Daniel, stiu eu, aici in apropiere un magazin de pompe funebre care e deschis non-stop.

-Bine!.Atunci,  vin cu tine poate mai scap de somn, simtind ca pic din picioare, uitandu-ma chioras la Nicu.

-Aaaa...pana veniti voi , eu ma duc la WC...zise Nicu.

Ne-am dus la magazinul respectiv, spre bafta noastra era inchis. Atunci cautam alt magazin, care din fercire era deschis. Luam ce ne trebuie si plecam.

    ***dupa 20 de min.***

Intr-un final ajungem in cimitir. Mormantul era asezat in spatele bisericii pe la mijloc in partea stanga, ici colo fiind aprinse, cate o lumanare.

Era asa de intuneric , incat Daniel , aprinse lanterna ca sa ne lumneze calea cat de cat.

-Uite, nu e nici o tipenie de om...îi spun amicului meu, uitandu-ma imprejur.

-Cum vrei sa fie oameni in cimitir , la ora asta?...esti nebun?.

-De!!!...numai pe noi ne vezi aici...cum dracu am ajuns sa ne plimbam la ora asta tarzie din noapte, in loc sa dormim?...îi spun lui Daniel, cascand de mama focului...

-Daca ne-a sunat , prietenul nostru , noi i-am sarit repede in ajutor, ca doi buni samariteni...zise Daniel...

-Mmmm... mai degraba ca doi imbecili...îi zic...razand.

-Da, sunt de acord cu tine...

-Ah,...bagami-as....AHHH

-Ce faci, Ionut, iti rupi gatul?

-La naiba...m-am lovit de piatra asta, nenorocita...

Mergeam inainte printre morminte ca doi prosti, cu capul in jos, fiind atenti pe unde calcam , vorbind incontinuu.

Ajungem in sfarsit in fata mormantului...cand deodata in fata noastra iese din cavou... cu un zgomot de pasi tropaiti...un CAP DE MORT...lumina îi cade drept in fata...avea ochii rosii bulbucati, cu gura deschisa larg,  indreptata spre noi gata sa ne muste, cu parul valvoi...uitandu-se la noi fix cu ochii tulburi...simteam cum mi se zbarleste parul de pe brate si cum mi se ridica parul maciuca in cap de spaima...ma gandeam ca nu este nimeni...oare ce soarta a avut prietenul meu?.

Am ramas pe loc, blocati de frica. Daniel se uita la mine si deodata tipam amandoi din toti plamanii...ma gandeam in sinea mea ca pana aici ne-a fost...Daniel lesina langa mine de spaima, cade jos si scapa lanterna, facandu-se intuneric bezna. De spaima , ma intorc sa fug...dar chiar in momentul acela , se aude o voce din spatele meu, care se ineca de ras.

-STAI!!!...Baa!...Pampalaule!...eu sunt, Nicu...balbaindu-se de ras...

Ma rasucesc spre el, aprind lanterna si ma uit la Nicu, care se tavalea pe jos de ras, se tinea de burta explodand in hohote de ras si se uita la mine amuzat.

-Tampitule!!!...Boule!!!...Fiu de catea!!!...mai speriat de moarte...era sa fac infarct din cauza ta... auzi, desteptul de mine, si eu care ma gandeam la soarta ta, ce-ai patit...enervat de-a binelea,... mai , mai sa-i dau un pumn in nas.

-Imi pare rau!, nu am facut-o intentionat, imi spune printre hohote de ras, nemaiputand vorbi.

-Dobitocule!...Ce vrei sa fac cu parerile tale de rau?...Sa ma sterg la nas nu ma incalzeste cu nimic...ma pis!...Ai facut-o intentionat.

Ma aplec spre Daniel era tot lesinat...îi dau doua palme sa-si revina...isi revine in simtiri...se uita la mine cu o expresie tampa , aducandu-si aminte...deodata, incepe sa tipe ca din gura de sarpe...se uita la mine oripilat...MORTUL...Am vazut mortul...A inviat mortul, tipand in continuare, taraindu-se cativa pasi in spate, incercand sa fuga.

-Stai, asteapta!...mai ...Fraierul lui Peste!!!...nu e nici un mort, prostule ...e doar NICU , care ne-a facut o farsa " fara sa vrea "...îi fac semn spre el, care radea infundat, amuzandu-se teribil.

-Ceeee???...Ticalosule!...se ridica Daniel furios si îi dadu doi pumni in fata, pupand pamantul, mai vroia sa-i dea dar atunci ia-m despartit.

-Piz...matii!...am tras sperietura vietii mele...era sa fac in pantaloni de frica , iar tu te amuzi?...iti bati joc de noi?, si se napusti spre el.

-Calmeaza-te, Daniel...vrei sa ne batem in cimitir?...Hai sa ne terminam treaba pentru care am venit si sa mergem sa ne culcam...

-Poftim?...din cauza lui a fugit si somnul, din pacate nu mai pot dormi.

Dupa ce ca ne-a sunat la 12 noaptea sa venim sa-l ajutam , iar noi ca buni prieteni am venit, iar acum desteptul face farsa asta...rosti Daniel incruntat.

-Stiti, chiar imi pare rau! , am intrat in cavou ca sa fac curatenie pana veneati voi, rosti Nicu cu o fata spasita .De unde aveam sa stiu ca o sa va speriati ca doua fetite?, incepand iar sa rada ,molipsindu-ne si pe noi.

-Mmmm!...Daca te-ai fi vazut ce fata aveai in lumina slaba a lanternei, sigur te-ai fi speriat si tu in locul nostru. Poftim, uite-ti sacosa cu lucrurile de care aveai nevoie.

-Cred ca nu am sa mai calc in cimitir in viata mea , la ce spaima am tras eu in seara asta, poate doar atunci cand voi da ortu popii, spuse Daniel, cu o moaca spasita si se stramba caraghios, facandu-ne sa radem.

  In seara aceea dupa toata tevatura care a fost, intr-un final ne-am terminat treaba in cimitir si am plecat acasa sa dormim. Ne-am amintit mult timp aceasta patanie, amuzandu-ne teribil de prostia noastra.

       Aceasta istorioara este inspirata dintr-o fapta reala.

     ****Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi aceasta mica poveste.

                   Astept comentariile voastre.****