Băieţii și idioţenia lor

1.

Îi vedem pe stradă, la școală, la mall, uneori și-n baia fetelor. Ne revoltăm, îi studiem, îi criticăm dar tot ne îndrăgostim de ei, corect?

Și apoi îi cunoaștem. Și, deși îmbibaţi în tot felul de mirosuri dubioase, cu tot felul de replici absolut cretine nu putem să trăim fără ei. Ei bine, ba defapt putem, dar nu cred că vrem asta.

Cum spuneam, îi găsim peste tot dar în special pe net. Ăia de pe net, înalți, grași, slabi, scunzi, cu păr șaten, negru sau în culorile curcubeului parcă parcă, ne atrag mai mult. De ce?

Pentru că sunt învăluiţi în mister. (mie mi se par mai dubioși decat ăștia nevirtuali da la drept vorbind mie cam tot mi se pare dubios).

Dar, deși poate că sunt drăguți și par mai inteligenţi decât Gigel colegu' de bancă, nu te îndrăgosti de ei. (Adică de el. Înțelegeţi voi). Nu se sfârșește bine, și nu, nu o spun din experienţă.

Ăsta e un capitol introductiv pentru că habar n-am cum ar trebuii defapt să încep. Probabil următoarele vor fi mai scurte și se vor concentra pe un singur lucru.