Provoacă-mă să te iubesc ||Niall Horan FanFiction||

Chapter 1

"Ne mutăm, Estera!"

Trei cuvinte ce au făcut ca lumea mea să se întoarcă cu susul în jos. Tot ce mi-am propus, visurile, scopurile s-au dus, au plecat odată cu zâmbetul meu. Este greu să mă despart de oraşul meu natal, oraşul unde m-am îndrăgostit prima oară, unde am avut primul sărut, oraşul în care mi-am făcut atât de mult amintiri ce le-am păstrat întotdeauna într-un colțişor din inima mea. Am avut parte şi de momente mai puțin frumoase, cum ar fi moartea celei mai dragi persoane, şi anume mama. Primirea vestei a fost ca un cuțit înfipt în inimă, ca un glonț tras fix în cap, ca un pumn primit în burtă. Cu greu am acceptat că mama a devenit unul dintre îngeri şi că niciodată nu voi mai putea să vin la ea când am nevoie de sfaturi legate de un băiat sau când am nevoie de o îmbrățişare, dar ştiam că ea ar vrea să fiu puternică şi să merg mai departe cu capul sus şi cu zâmbetul pe buze. Acum ea stă şi mă veghează de sus!

Tata a fost foarte deprimat în ultimii 2 ani stând numai în camera lui, uitându-se ore în şir la poza ei. Eram pur şi simplu distrusă când îl vedeam aşa şi ştiam că trebuia să-i ridic moralul cumva. Acum, se pare că este cu mult mai bine şi s-a schimbat foarte mult. Nu există zi în care să-mi spună te iubesc de câte ori prinde ocazia şi este foarte atent cu mine. Munceşte 24/24 pentru ca nu cumva să-mi lipsească ceva. Mă doare să-l văd cum se gândeşte numai şi numai la mine. De câte ori îl prind acasă, fac tot ce pot şi încerc să-l ajut cu treburile în casă. Deşi am 16 ani, am învățat să gătesc şi pot spune că a devenit un fel de hobby. Vreau să ştie că-i sunt alături indiferent de situație şi chiar nu vreau să-şi mai neglijeze sănătatea aşa!

Dar, într-o zi, a fost sunat de cea mai mare companie de modă din New York la care a aplicat acum 2 săptămâni. După felul în care îi străluceau ochii, se pare că primise veşti bune! Mă bucuram să-l văd din nou fericit, dar asta nu e tot.

"Estera, am luat postul!"

"Tată, asta e minunat, dar de ce nu te bucuri?"

"Trebuie să ne mutăm."

Pur şi simplu mi se oprise respirația. Ochii mei erau cât cepele şi gura deschisă de uimire. Nu puteam pleca. Washington este oraşul meu natal, nu pot lăsa totul în urmă. Ce voi face cu liceul? Ce le voi spune prietenilor mei?

Nu puteam da înapoi. Îmi era foarte greu să dau cu piciorul la tot ce făcusem şi ce aveam de gând să fac, dar acum sunt în avion uitându-mă de sus la oraş. Îmi va lipsi foarte mult, dar tata nu putea rata o şansă ca asta şi chiar nu vreau să-i distrug visele!
Tata se uita cu o privire plină de regret la mine dar eu i-am zâmbit încurajator. Nu vroiam să-l mai văd aşa, vroiam să-l văd iar fericit şi plin de viață, să-i aud din nou râsul acela contagios şi colorat pe care îl iubesc. Ştiam că va fi bine, pur şi simplu voi trăi în altă casă. Poate mă voi acomoda repede cu ideea de oraş nou, cine ştie. Îmi este frică ca lumea să mă respingă. Sunt destul de timidă şi sper că voi putea să scap de caracteristica asta a mea idioată. Pur şi simplu mă blochez dacă cineva doar mă atinge sau îmi spune bună. Sunt aşa de mică şi pot spune că urăsc chestia asta!

"Avionul aterizează în curând. Vă rugăm frumos să vă puneți centurile şi să nu părăsiți scaunele pe timpul coborârii. Vă mulțumim!"

O voce caldă şi blândă se aude în tot avionul, trezindu-mă la realitate. Tata îmi ia mână şi mi-o sărută delicat eu chicotind la gestul lui de gentleman. El zâmbeşte şi îşi întoarce spre micuțul geam ce se află în stânga mea. Mă uit şi eu şi în fața ochilor mei se aflau mii de luminițe şi clădiri foarte mari. Eram uimită de câtă frumusețe există în acest oraş.

"Bun venit în New York! Vă mulțumim că ați ales să zburați cu noi."

Îmi desfac centura şi după aproximativ 4 ore de zbor mă ridic de pe scaunul acela cam incomod ce mi-a amorțit fundul. Îmi iau bagajul de sus şi ies din avion inspirând aerul New York-ului. Mă uit la cerul înstelat, gândul zburându-mi direct la mama! Îmi era foarte dor de ea şi de sfaturile pe care mi le dădea, chiar şi de certurile banale pe care le mai aveam câteodată din cauza notelor sau a băieților. Tata mă ia de mână şi îmi zâmbeşte, ştiind exact la cine mă gândeam! Îi întorc zâmbetul şi ieşim din aeroportul aglomerat urmând ca un taxi să ne ducă la noua noastră casă.

Când am ajuns în fața ei, am rămas uimită. Era o casă cu două etaje, vopsită cu alb şi crem. O curte plină cu flori şi copaci şi un foişor frumos decorat. Am intrat înăuntru iar prima încăpere era living-ul ce era imens. Nu o să stau acum să vă descriu totul deoarece sunt multe chestii de spus! Am urcat în camera mea ce mi se potrivea perfect. Albă cu negru, destul de încăpătoare, un pat alb cu aşternuturi negre, mobilă albă, iar pe pereți erau scrise diferite citate celebre.

Am început să despachetez iar apoi am făcut un duş foarte lung. M-am băgat în pat şi am adormit instant!

-Estera, scumpo, trezeşte-te!

Vocea caldă a tatei îmi răsună în toată camera eu ridicându-mi capul de pe pernă uitându-mă zâmbind la el. Purta un costum frumos negru dându-mi de gândit că azi se duce la companie. Casc zgomotos iar el râde de gestul făcut de mine. Eu doar chicotesc şi mă ridic din pat!

-Scumpo, ştiu că e cam ciudat, dar am vorbit cu şeful companiei şi mi-a zis că te pot lua cu mine azi, doar dacă eşti şi tu de acord, desigur!

Mă uitam uimită la el şi am zâmbit. Chiar aş vrea să petrec ceva timp cu tata la serviciu. Cred că va fi amuzat.

-Desigur, de ce nu?! Ar putea fi amuzant.

Spun iar el mă ia în brațe, eu chicotind uşor. Mă despart de el şi intru în baie unde îmi fac rutina zilnică şi decid să mă îmbrac într-o rochie de vară albă simplă punându-mi ca accesoriu o coroniță de flori pe cap. Îmi încalț balerinii tot albi şi ies din casă îndreptându-mă spre noua maşină a tatei, un Audi negru superb.

Mă pun pe scaunul copilutului iar el îmi zâmbeşte înainte de a băga cheile în contac uşor, uşor îndepărtându-ne de casă. În 10 minute am văzut că eram deja în fața unei clădiri foarte înalte unde avea să lucreze tata de acum în colo, eram mândru de el! Intru sfios în clădiri şi observ că fiecare om avea treaba lui. Urcăm în lift alături de o femeie destul de înaltă, blondă cu ochi verzi. Ne-a arătat drumul spre biroul lui Troy Horan, şeful întregii companii şi cel pentru care avea să lucreze tata. Intră iar el se afla în încăpere cu un băiat blond îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trenning şi un tricou negru simplu. Pot spune că era al naibi de drăguț!

-Grey, mă bucur să te văd şi Estera eşti foarte frumoasă. Tatăl tău avea dreptate! Aş vrea să ți-l prezint pe unicul meu fiu Niall.

Dau mâna cu acest Niall iar el zâmbeşte cald. Sper doar să nu fie unul din băieții răsfățați şi plini de ei doar pentru că au părinții bogați.

-Mă bucur să te cunosc Estera şi pot spune că eşti norocoasă că m-ai cunoscut!

Se pare că am avut dreptate, e doar un băiat arogant!

Va urma...

A/N: VREAU SĂ VĂ ANUNȚ DE PE ACUM CĂ ACEASTA ESTE PRIMA MEA POVESTE ŞI VEȚI MAI GĂSI GREŞELI. SĂ NU SĂRIȚI ÎN COMENTARII CĂ VAI DOAMNE AM UITAT O LITERĂ SAU O CRATIMĂ. SUNT ÎNCEPĂTOARE ŞI PROMIT CĂ VOI EDITA CARTEA IMEDIAT CE O VOI TERMINA!