Prolog

113 41 25
                                    

Încă de la o vârstă destul de fragedă am călătorit împreună cu mama și sora mea mai mare în diferite orășele din America. Nu am avut ocazia să îmi fac prieteni, să ies în oraș așa cum făceau alți copii de vârsta mea. Când încercam să clădesc o prietenie cu cineva, în zilele următoare mă trezeam într-un alt oraș, la altă școală, altă casă, alte persoane cu care trebuia să mă obișnuiesc, dar nu pentru mult timp.

Oare cine a fost responsabil pentru adolescența mea pierdută? Un bărbat dependent de alcool, înalt, cu condiție fizică, violent și mai mereu nervos, acesta fiind tatăl meu...  Singurul cuvânt care îmi trece prin minte când mă gândesc la el este monstru, un monstru care mi-a distrus copilaria și adolescenta, ne-a distrus familia și mai ales pe mama mea, o femeie blândă, educată și grijulie.
Din cauza lui am fugit de acasă ca să nu mai suferim bătăile și jignirile pe care ni le făcea zilnic, băutura și nervii punând stăpânire pe el.

*

Acum jumătate de an ne-am stabilit în Los Angeles într-o căsuță modestă aproape de liceul în care voi învața, nemaiauzind nimic despre așa zisul "tata". Fiind vacanța de vară am avut ocazia să adimir împrejurimile și să mă obișnuiesc cu oameni care par a fi destul drăguți. Sora mea a intrat la Universitatea Yale, dar acum câteva luni tot ce iubeam mai mult pe lume a plecat printre îngeri. Mama s-a stins din viața după un an de durere groaznica având o forma gravă de cancer rămânând fără singurul meu sprijin, dar știu că de acolo de sus ne veghează și ne ajută în continuare.

Se spune că liceul este o poarta spre începutul maturității și vreau să mă bucur din plin fiind ultimul an în care voi putea să schimb totul...

Phoenix: CunoaștereaWhere stories live. Discover now