Eram in spital cu o branula in mana și auzeam bipaitul. Un aparat neobișnuit tiuia la stânga mea. Clipesc de câteva ori ca sa pot focusa bine limbile ceasului atârnat deasupra ușii. Mă ridic și o durere îmi străfulgera in tot corpul.
Mă dau jos și îmi văd hainele pe un scaun lângă pat. Aici erau multe cadouri și felicitări "așteptam să te trezești Addie". Ciudat era faptul că nu aveam prieteni.
Iau hainele, deschid încet ușa și ies pe hol, văd mai multe asistente dispun doctor care vorbesc cu oameni în așteptare sau pacienți. Merg grăbit spre baie unde mă schimb. Mă opresc în fața oglinzii și mă privesc. Aveam o mica tăietură pe frunte și un ochi vânat
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă durea daca atingeam, durea tare, dar suportabil.
Ies având o stare confuză și îmi ascund ușor fața înainte să ies ca sa nu mă prindă asistentele.
La mine nu aveam nimic, nici telefon, nici chei, nimic. Așa că trebuia să mă descurc singura. Nu pare atât de greu, și nici nu stau atât de departe, poate mersul pe jos o sa mă facă să îmi revin din amețeală, poate nu.
Pe drum am incercat sa îmi amintesc ce s-a întâmplat, de ce am ajuns in spital, dar mă durea capul atât de tare că simțeam că mi se prăjește creierul daca incerc sa îmi aduc aminte.
Ajung acasă și înainte să bat la ușă mă uit la casa din spatele meu, de pe cealaltă parte a străzii. La geam era Oliver, un prieten bun care a ajuns popular și cu care nu am mai vorbit de mult timp. Am auzit că a avut mai multe probleme la școală și alții spuneau că are probleme mentale. Dar eu nu vreau să mă implic în asta, il las în pacea lui.
Zâmbește cald după care trage perdeaua.
Geamul ăla îmi dădea un sentiment de nostalgie, acolo la ei în mansarda e camera lui, îmi amintesc cat de des mergeam sa jucam jocuri video la el, până nu a mai lăsat pe nimeni în jurul lui. Eu sunt aici daca are nevoie, dar nu o sa il pot ajuta.
Ușa casei mele de deschide brusc și Amber mă apucă de braț și mă ia ușor înăuntru, el e fratele meu.
-Esti nebuna? spune și mă privește cu ochii mari.
-Nu îmi place mirosul de spital, spun și rad incet.
