O noua viata...

19 2 2
                                    

Nu pot sa cred ca parintii mei vor sa ne mutam in alt oras , sa imi las prietenii e cea mai mare durere pentru mine , imi este frica de un nou inceput daca nu va vor placea , daca nu ma voi integra printre ei . Cam asa incepe povestea mea , sunt Eva o fata de 14 ani cu vise mari sau cel putin asa credeam , tocmai terminasem scoala generala si ma obișnuisem oarecum cu viata de liceu , era ea care facea ca totul sa fie bine o chema Julia , o fata micuta de statura cu parul cret si negru si trăsături fine imi era cea mai buna prietena ma Intelegea ... Eu , eu eram acea fata la fel de micuta cu parul saten lung si zâmbitoare mereu pe care toti o urmăreau sa fie cu ea . Ma obișnuisem cu biletele de dragoste , rugăminti si cereri in căsătorie . Erau chiar amuzante unele având in vedere ca eu eram " ciudata".
A venit si ziua mutării , totul era ștrans in cutii pune in ordine de către mama care incerca sa le explice celor doi frății mai mici ce se intampla ... camionul a venit ma simteam rau nu puteam sa plec , nu acum ...am tras aer in piept si mi-am confruntat mama .
- Mama eu nu pot sa fac asta , chiar trebuie sa ne mutam , tot ce am e aici !
- Iubito , gandeste-te ca vei cunoaste oameni noi , norocul tau este ca am aranjat sa mergi in continuare la acelasi liceu . Va fii bine ...! (Treaba cu liceul ma linistit umpic ... am lasat lucrurile sa vina de la sine )

Iubirea muta Where stories live. Discover now