El era de varsta cu ea, in ultimul an de colegiu. Ea...era fiica profei de chimie si, nu a oricarei profe, ci a “mamei zmeilor”.
Michael era genul rebel, seful echipei de basket , un derbedeu mai frumos spus. Avea gasca lui cu care isi facea simtita prezenta in oras, de fiecare data prestand un “show” mai bun “publicului”. Toti baietii din liceu doreau sa fie ca el sau langa el in grupul sau vesel si sa fie in centrul atentiei, al evenimentelor. Tipul era frumos, smart si carismatic...genul de barbat pe care o femei trebuie sa-l aiba.
Era al naibii de chipes, cu un ten masliniu, ochi caprui cu gene arcuite, parul des un pic carliontat, talie inalta sustinuta de o musculatura bine conturata, un simt al umorului foarte dezvoltat si o minte agera. Ce sa mai, un barbat perfect pentru toate domnisoarele.
Anna era inaltuta, cu un trup subtirel pe care hainele mulate o faceau sa para al naibi de sexy. Avea parul lung, blond spic,ochi albastri, mari, cu gene lungi, buze subtiri, moi si rozalii, maini lungi cu degete de pianista, picioare subtiri si ferme precum ale unei gazele. Se imbraca mereu elegant si in pas cu moda, asortand culorile la fix, totusi niciodata prea dezbracata sau prea imbracata. Cand o vedeai gandurile incepeau a te purta departe. Era precum o “barbie girl”, pe deasupra era si inteligenta. Te fermeca prin simpla ei prezenta, prin felul in care iti vorbea si te privea, delicatetea ei starnind simturile oricarui baiat.
Povestea noastra de dragoste incepe in momentul in care el o surprinde la acelasi curs cu ea, stand de vorba cu rivalul lui, Nick. Nu stiu cum de nu a mai observat-o pana acum, ca doar sunt impreuna la acelasi colegiu de atat de mult timp si au aproape aceleasi cursuri... . Se pare ca astazi fata i-a rapit in sfarsit privirea lui Michael.
-Hei, Buna! Spuse Michael.
-Hei! Replica Anna.
-Te-am vazut astazi la cursul de Biologie. Esti noua? Eu sunt Michael! Iar tu trebuie sa fii...?
-Suntem la aproximativ aceleasi cursuri de cand am inceput colegiul, se pare ca nu m-ai observat pana acum. Numele meu este Anna! Incantata de cunostiinta, Michael!
-Oh, serios? Imi pare rau, nu sunt prea atent la colegii mei de grupa. Chiar imi pare rau pentru ca nu am fost atent, pentru ca daca as fi fost sigur nu mi-ai fi scapat pana acum.(Anna rosi la auzul acestor cuvinte, il placea, de mult timp, dar nu avusese ocazia de a intra in vorba cu el). Stii...eu sunt capitanul echipei de basket, nu prea am timp sa dau pe la cursuri.
-Da, inteleg. Apropo, felicitari pentru meciul de saptamana trecuta, a fost foarte frumos. Esti un capitan foarte bun.
-Anna! Vin-o aici, repede! Spuse profa de chimie, mama ei.
-Imediat doamna profesoara, spuse Anna.
-Imi cer scuze Michael, se pare ca sunt chemata, vorbim mai tarziu, ok? Iar un zambet larg aparu pe chipul ei alb ca neua.
-Ok, abia astept sa te revad. Bye-bye! Si o saruta pe obraz.
-Bye-bye! Spune ea, devenind rosie ca un rac la fata, fara sa-si dea seama.
