Poveşti de groază

17.Foametea din Basarabia 1946-1947

Cu toţii ştim că foametea din Basarabia din 1946-1947 a fost una cumplită şi s-a ajuns chiar şi la incidente de canibalizm. Un caz real.

O fetiţă de vreo 5-6 ani, al cărei tată era mort, iar mama încerca cu disperare să facă rost măcar de o fărmătură de pâine, a ieşit din casă cu speranţa că va găsi pe cineva cu care să se joace. Mergând pe drum şi îndepărtându-se tot mai mult de casă, este văzută şi chemată de o femeie, cică să îi dea ceva bun.

Mama fetiţei, observând că copila ei dispăruse, începu să o caute,întrebând pe fiecare din sat dacă nu a văzut-o pe fata ei. O bătrânică i-a spus unde ar putea fi, căci a văzut când a fost chemată de femeia ceea. Mama fuge la femeia cu pricina şi o întreabă dacă fiica ei a fost pe aici, aceasta a spus că nu, fiind disperată a intrat în casă şi a văzut-o cu mâinile pline de              sânge, uitându-se nedumerită la ea, a întrebat-o.

-Ce faci? De ce ai mâinile în sânge?

-Tai un cocoş. A răspuns femeia fără pic de teamă.

-Ce cocoş? E foamete! De unde ai tu un cocoş?!

Femeia începu să strige după fiica ei. A văzut sânge pe peretele de lângă sobă, a fugit spre aceasta, iar după ea, într-un lighean, stătea capul fiicei, iar trupul, era jos lângă sobă.

Altă întâmplare reală.

Unei femei, i-a murit bărbatul, iar aceasta neavând cum să hrănească copii, l-a urcat în pod şi în fiecare zi se ducea acolo, tăia ceva din el şi făcea măcar ceva mâncare pentru ca copii şi ea să nu moară de foame.