I.Unfair Teacher / TERMINATA

unu

Asta e primul capitol. Nu uitati sa dati un vot si un comentariu, daca v-a placut. Vreau pareri sincere. Accept criticile. Vreau pareri lungi si dezvoltate, fiindca asa voi sti ce sa modific la poveste si cum sa pun ideile cap la cap. Lectura placuta si multumesc pentru cei peste 200 de cititori. Va iubesc mult. Kiss and lectura placuta. :*

Mi-am facut curaj si am intrat in curtea liceului. Am pasit incet fiindca stiam ca odata ce intru, s-ar putea sa nu ma intorc " intacta " ci se putea sa ma intorc vanata, zgariata, batuta sau altele. Tiffany Dawson era tocilara scolii, asa ca toata lumea trebuia sa dea in ea. Nu trecea un minut fara sa fiu impinsa sau tachinata. Toti elevii din scoala asta ma urau si stiam ca daca fac ceva gresit, o sa am de suferit. Dar cui ii pasa ? Doar mamei mele. De tatal care ne-a abandonat acum 3 ani, nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Dupa ce a aflat ca avem o gramada de datorii, ne-a lasat balta. Un nemernic alcoolic disperat dupa femei.

- Bine ati venit la liceul John Valley, spune o voce pitigaiata care ma facuse sa ma trezesc la realitate. 

Imi iau inima in dinti si decid sa ridic privirea in speranta de a ma uita prin jur. Ridic incet capul si caut niste chipuri cunoscute. Imi intorc capul in stanga si vad o femeie al naibii de slaba, cu niste bete numite picioare, si in picioare avea niste tocuri foarte inalte, un sacou si o fusta cu model de zebra din catifea, iar buzele ei tuguiate erau date cu ruj rosu din plin. Nu inteleg de ce stateau baietii dupa ea . Cand lumea asta o sa fie normala ?! Dupa ce o analizez destul pe acea pitipoanca care probabil avea sa fie o profesoara, imi mut privirea catre dreapta. 

In dreapta observ grupul de populari, printre care si Gwen, cea de care v-am spus. Tarfa scolii. Uneori imi vine sa ma duc la ea, sa-mi infig mainile in canepa aia roscata din cap, numita par. 

Imi arunca o privire ucigatoare, dupa continua discutia cu restul. Daca privirile ar ucide, as fi fost moarta probabil de 10000 de ori. Asta mai lipsea. 

- Bine ati venit la liceul John Valley. Un an nou scolar fericit si plin de note bune, spune directoare imbracata in pantaloni de stofa si pulover rosu. Succes ! imi arunca o privire dupa care pleca spre cancelarie.

                                                                                            **

Dupa ce se termina festivitatea, imi fac curaj si intru in liceu. O gramada de priviri atintite pe mine. Iar eram cea ciudata. Caut secretariatul ca sa pot sa iau orarul si numele clasei. Am auzit ca m-a mutat din cealalta. E mai bine. Colegii erau niste nemernici.

 - Domnisoara Dawson ? aud o voce blanda care ma trezeste la realitate.

- Eu sunt. ii zambesc .

Am vazut cum colturile buzelor ei se ridica formand un zambet care lasa gropitele sale sa se vada. 

- Clasa ta este a 11 B, imi spune. Clasa se afla in partea de vest a scolii. Vestiarul tau se afla tot acolo si uite aici si codul. Oh, si orarul, imi zice in timp ce imi inmaneaza o hartie alba. Succes.

- Multumesc. 

Dau mana prietenos cu ea apoi ma intorc si dau sa plec cand aceeasi voce calda ma intrerupe .

- Am auzit ce ti s-a intamplat anul trecut, spune. Imi pare rau. Da-o naibii pe aia.

- Nu-i nimic. Nimanui nu-i pare rau, dupa care plec marind pasul.

Am simtit cum in ochii mei incep sa isi faca prezenta lacrimile. Chiar era necesar sa-mi aminteasca de ce s-a intamplat ? Nu mai suportam. 

O lacrima isi facu loc pe obrazul meu fierbinte. 

Imping usa mare care despartea cancelaria, biblioteca si secretariatul de scoala. Am luat-o la fuga. M-am oprit la vestiare si m-am lasat in jos, stragandu-mi genunchii puternic la piept si lasand lacrimile sa isi dea drumul.

- Hei. Esti bine ? intreband o voce.

Mi-am sters repede lacrima de pe obraz.

- Da...

- Sigur ? 

- Da.

Imi ridic privirea si vad un chip angelic, fara imperfectiuni, cu ochi albastri ca cerul senin de vara. Avea un zambet perfect scare era pus in evidenta de un luciu de buze roz. Parul blond usor ciufulit ii cadea pe umeri. Era inalta si avea forme. 

Nu ! Opreste-te ! Poate e ca ceilalti.

- Nu ma l-l-lovi, balbaindu-ma.

- Poftim ? Nu as face asta, spune lasandu-se pe genunchi langa mine. De ce crezi asta ? spune dandu-mi o suvita de par dupa ureche. 

- Am crezut ca esti ca ceilalti. Eu sunt tinta batjocurii. Eu sunt cea care la sfarsitul orelor are buza sparta sau un ochi vanat. Sunt un gunoi pentru toti ceilalti, spun lasandu-mi lacrimile sa cada.

- Oh, Doamne. La naiba ! Imi pare foarte rau. Uite, eu sunt Claire, spune stergandu-mi lacrimile apoi luandu-ma in brate.

Mi-am pus capul pe umarul ei si am lasat lacrimile sa cada. Mirosea atat de bine. Nu parea sa fie un parfum scump cum ar fi Chanel sau altele, era unul ieftin care mirosea foarte bine. Nu parea sa fie vreo profesoara.

- Eu sunt Tiffany.

 ***

E ora noua fara treisprezece minute. Trebuie sa ajung la clasa. Probabil si ea la fel. 

- Uhm, ne vedem mai tarziu. Trebuie sa plec.

- Ce clasa esti ? ma intreba Claire. Isi trecu degetele sale lungi prin parul ei blond si matasos.

- 11 B, tu ?

- 11 B ? Eu sunt 11 A ! Avem clase paralele, zice ea fericita. Zambetul ei este atat de impresionant si atragator.

Destul de bine, dar ne desparte un perete. Ma simteam mai bine in preajma ei. Simteam ca o cunosc de o viata. Nu de o viata, de o eternitate. 

- Ne vedem mai tarziu, spun eu.

Ea aproba dand din cap si paseste in clasa ei. Ea intra in clasa ei iar eu intru in a mea. Bine, sau poate incercam. Ceva ma retinea. Ciocanesc incet in usa. " Intra. ", mi-a spus o voce joasa. Am apasat incet pe clanta si am impins-o. Am auzit niste chicoteli dar le-am ignorat. Am vazut cum un barbat, gras in jur de patruzeci si cinci de ani mi-a zambit fortat. Cred ca e profesorul de fizica.

- Tu trebuie sa fi Tiffany, spune profesorul.

Cum de toata lumea ma cunostea ? Eram asa de cunoscuta ? Toti profesorii vorbeau despre mine in cancelarie ? Asa de "celebra" sunt ? Ce-i drept, cam toata lumea s-a saturat sa auda de vicitma pe nume Tiffany. Si eu m-am saturat sa fiu batuta, dar viata nu e dreapta si asta e. Trebuie sa ramai puternic.

- Da, ii spun in timp ce caut un loc liber in care sa stau. 

- Vei sta acolo, imi spune in timp ce imi arata cu degetul aratator spre banca a 3-a din randul din mijloc. Succes. 

Ii multumesc cu un zambet pe buze dupa care plec. Ma asez pe scaunul din lemn si imi las geanta jos. Imi scot cartea de fizica si caietul si o pun pe masa. Trag fermoarul incet, dupa care imi ridic privirea spre clasa. Parea una in regula. Nu avea mucegai ca cealalta sau flori rupte. Avea niste pereti de un crem perfect. Fara imperfectiuni. Clasa era luminata de razele soarelui care intra pe geam. Incepe sa imi cam placa aici.

Ha, ce gluma buna!

Asta a fost primul capitol. Sper ca v-a placut si imi pare extrem de rau ca a fost asa banal, dar la sfarsit m-a cam lasat inspiratia. Vote, comment si multumesc inca o data de cele 241 de citiri + multumesc ca adaugati povestea la lista voastra de lecturi.