Ielele sunt făpturi supranaturale din mitologia românească răspândite în superstitii,cărora nu li se poate stabili insa un profil precis,din cauza incosecventei folclorului;totusi forma mitologica preferata este a unor fecioare zânatice,cu mare forță de seducție,și cu magie,cumulând atributele Nimfelor,Naiadelor,Driadelor,întruncânva și a sirenelor.Se sugerează că ar fi posibil că în trecut sa fi fost preotesele unei zeițe dacice.
Se spune că Ielele apar mai ales noaptea la lumina lunii,în hore,în locuri retrase(poiene,silvestre,iazuri,maluri de râuri,răscruci,vetre parasite și chiar în văzduh) dansãnd goale,mai rar cu veșminte de zale,sau înfășurate în valuri transparente și cu clopoței la picioare;fostul lor ring de dans rămâne ars că de foc.Uneori doar cu trup aparent,alteori sunt doar naluci imateriale,cu aspect ilozoriu de femei vesele.
Numărul in care Ielele își fac aparitia e sau nu limitat,redus la 7,uneori chiar 3 in ultimul caz(Oltenia)legenda considerandu-se pe fiicele lui Alexandru Macedon și numindu-le:Catarina,Zalina și Marina.
Locuiesc in cete,in aer pe stânci singuratice,sau în munți prin paduri sau anumiți copaci ca paltinul și nucul (Preferați și pentru horele lor),rareori la răspântii.
