Regina si Bufonul

Capitol 4 ~ Show Time...Or Not

*Ryan ~ P.D.V.*

-Rose. Termina! Nu vreau sa ma lupt cu tine.

- Fricosule! Orcium asta e planul vostru, nu? Sa ma ucideti! A rostit aceste cuvinte, cu o ura imensa. N-am vrut sa ma urasca. Nu intelege.

-N-am sa te las sa-mi distrugi regatul. N-am sa mor pana ce n-o sa fie cu totii in siguranta! Oh, deci despre asta e vorba.

 Degeaba imi spune Alex ca lui Rose nu-i pasa, degeaba spune EA asta. E fals. Ii pasa. N-o face pentru ea. Interesanta regina asta.

- Vad ca n-am de ales...Imi pare rau, Rose!

*Rose ~ P.D.V.*

-Vad ca n-am de ales...Imi pare rau, Rose! 

Lui? Sa-i para rau? Hai ca asta-i buna. In secunda urmatoare l-am vazut inconjurat de o aura neagra si fulgeri albi. Avea urechi albi, coada alba,colti si ochi de lup. Tricoul lui dispare, pe pieptul lui apar fel si fel de tatuaje,iar pe umeri ii states o roba alba cu modele de foc albastre fara un rand anume. Avea niste pantaloni mai bufanti albastre cu modele albe, iar in picioare nu avea nimic doar doua bratari decorate cu niste margele si colti. Interesant. L-am subestimat putin, putin mai mult. Stiam ca-i bun daca Alex l-a trimis pe el sa ma ucida si nu a venit chiar el sa-si faca planul.

-Rose, ti-am spus sa te calmezi...

-Nu. N-am sa ma calmez. Mi-ai atacat echipa. Nu vei scapa atat de usor cu asta, Ryan.

-Rose, am fost obligati.

- Nu ma intereseaza! Sunt un Demon! Nimic nu ma poate opri, bufon enervant ce esti!Tu nu stii nimic!

-Ughh, da incapatanata mai esti!!!

Nu suport asa ceva! Cine e el ca sa ma judece?! Habar nu are de nimic. M-am lasat dusa de val si am alergat spre el cu o minge de foc inconjurata de fulgere, numita Bashimoni. L-am atins putin, dar s-a ferit la timp. La naiba.. 

-Rose. Gata. N-am de gand sa ma lupt acum.

Nu am dat atentie cuvintelor sale. N-am de gand sa cedez in fata lui. Am repetat atacul de sute de ori dar el se feresete sau imi anuleaza atacul cu Koritsuji. La naiba. Incremenesc...ce se intampla?

In secunda urmatoare eram in bratele lui Ryan care se destransforma incet incet, la fel si eu. Am realizat ca luptele dintre echipe s-au oprit de mult. Ce naiba se intampla cu mine. Si de ce cel care vrea sa ma ucida ma imbratiseaza?

De ce, plang?

~Flashback~

Ne jucam in gradina imensa de care mama avea grija sa arate perfect mereu. Iubeste gradinaritul si adora sa umple gradina imensa cu sute de trandafiri. Eu si Mark ne jucam zilnic in labirintul din gradina si ne ascundeam seara cand stiam ca ai nostrii ne vor despartii din nou. Aveam 5 ani iar el 7. 

-Rose arunca mingea!

-Desigur, Imparate! Si cu astea, am bufnit in ras amandoi si ne-am trantit pe iarba moale proaspat taiata.

-Roseee!

- Da, Mark?

-Ia inelul asta cu bomboana in forma de diamant, vezi sa n-o mananci. E promisiunea noastra ca vom fi impreuna pe veci!

- Mark! Nu pot sa cred. O s-o port mereu, Alteta! Mark ma imbratiseaza in timp ce radea de mine.

- Haha! Bine Micuto, dar vezi sa n-o mananci!

~End of Flashback~

Aceasta amintire m-a lovit ca un glont.

-Mark? Spun cu jumatate de gura fiind coplesita de lacrimi si confuza de ce tocmai am realizat. Ryan incremeneste si dupa cateva minute imi raspunde plangand.

-Micuto?!

-Mark...

-NU POT SA CRED! TI-AI AMINTIT ROSE! TI-AI AMINTIT!

-Mark...

-E vina lui Alex, Rose. 

-Vina, lui Alex?

-Da Micuto...

-Mark, imi pare atat de rau! Spun in timp ce il strang tare-n brate.

Ryan Mark Aheart. Prietenul meu cel mai bun. Cel care a fost langa mine in prima zi de gradinita si in ultima zi in Anglia. Cand am ajuns in Sydney, l-am intalnit pe Alex care m-a folosit in tot acest timp. Nu pot sa cred.

-Mark! Cum ai ajuns aici?!

- Alex. Stia, in ciuda faptului ca ti-a blocat amintirile cu persoanele dragi ca vei fi afectata intr-o lupta cu mine si nu vei putea lupta cum o faci in general. Ma ameninta cu o greseala pe care am facut-o in trecut si multe vieti sunt in pericol daca nu ma supun cerintelor lui. Imi pare rau Rose...

-Deci asta s-a intamplat. Hmph...Ok. ajunge pe ziua de azi. Mark, mie imi pare rau. E doar vina mea...