Prin ceata groasa care ma inconjura, puteam auzi acel suspin inconfundabil, ragusit, spintecand linistea care parea nesfarsita. Era un sunet familiar, aproape placut. Nu stiam de unde vine. Dar eram in stare sa-l gasesc. Trebuia s-o fac. Trebuia sa ...
- Meggie! tipatul aproape ca-mi sparsese timpanele, deci era al mamei. M-am ridicat in capul oaselor, gata sa ma dau jos din pat -stiind ca mama va repeta figura -, cand cineva ciocani la usa, apoi o deschise larg.
- 'Neata, mi-ai vazut cumva camasa? spuse fratele meu mai mare, Donald.
Am mijit ochii la el.
Sigur. De ce n-as stii unde iti e camasa?
- Nu, dar cred c-ar putea fi in dulap, am zis eu.
Dony clatina din cap, asta insemnand ca nu-i sunt de ajutor, apoi iesi. Ceva obisnuit. M-am dat jos din pat si, indreptandu-ma spre baie, am dat ochii cu mama. Imi zambi.
- Buna dimineata . Am pregatit micul dejun.
- Buna. A, mersi, dar ... Voi intarzia la scoala.
Astea fiind spuse, am ocolit-o, intrand in baie. Dupa douazeci de minute am coborat in bucatarie, unde stateau la masa mama si Kevin, fratele mai mai mic. Dony plecase.
Cand am fost observata, mama se grabi sa puna a treia farfurie pe masa.
- Mama, vorbesc serios, nu am timp, e deja opt fara douazeci de minute! Hei, Kev.
- Salut Meggie.
Mama ma privi, inca tinand in mana farfuria. Am recunoscut acea privire. Era un amestec de implorare , regret si , nu sunt sigura , dar vedeam si scepticism. Mamei nu-i placea sa stea singura. Niciodata nu i-a placut. Stia ca scoala a inceput. Si intr-un fel, ea chiar regreta asta. Eu, Kevin si Donald vom fi, din nou, plecati o jumatate din fiecare zi. Iar o mare parte din jumatatea ramasa, ne-o petrecem facand temele pentru acasa si invatand. (Eu fiind clasa a noua, iar Dony clasa a doisprezecea.) Mai putin Kevin, care e doar in clasa a treia.
Intr-un final, privirea mamei se transforma intr-un zambet sincer, fapt pe care-l astept de fiecare data cand incep un nou an scolar, dupa o lunga vacanta de vara.
- Ne vedem mai tarziu, am spus eu pe un ton linistit.
Totul va fi bine, mama., m-am gandit eu. Dar nu am spus-o.
Apoi am iesit din casa.
***
Soarele stralucea pe cerul impecabil, copacii erau inca infloriti, iar vantul adia, parca mangaindu-ma. Inca se simtea vara. Sau cel putin eu o simteam.
O parte din mine inca reflecta asupra verii care trecuse. Si nu vrea sa mearga mai departe. Ce se intampla daca lipsesc o zi, de la scoala ? Sau o saptamana . Inevitabilele momente petrecute alaturi de prieteni, si de familie, inca erau prezente. Da, fusese o vara magnifica. Imi amintesc clipele petrecuta alaturi de ei. Clipe care, ma vor bantui pana in vara urmatoare. L-as fi putut convinge pe tata sa mai ramanem cateva zile in orasul lui. Mama n-ar fi fost de acord, dar rugamintile tatei, ar fi convins-o.
In schimb, iata-ma aici. Prima zi de scoala.
Clasa a opta trecuse ca gandul. Majoritatea fostilor mei colegi alesesera celelalte licee din oras. Dar eu l-am ales pe acesta. Era un liceu cu un exterior bine ingrijit. Curtea era destul de mare. Erau multi copaci, iarba, cateva flori si multe banci. LICEUL NEW BOSTON scria cu majuscule deasupra intrarii in liceu. Am intrat in curte, unde se aflau o multime de grupuri de elevi. Uitandu-ma prin jur, le-am zarit pe Britt, Sarah si Emily. Britt ma observa si ea.
