Capitolul 2

35 2 0
                                    

Ajunsa acasa, m-am descaltat si am intrat in bucatarie. Mama vorbea la telefon, iar Kevin incerca sa desfaca o punga de chips-uri, in timp ce o ajuta pe mama sa puna farfuriile pe masa.

- ... si sa nu intarzii, OK? Bine, sa ai grija, dragule!Pa pa!

Mama pufni amuzata.

- Ei, salut si tie! Credeam ca vei merge sa bei un suc alaturi de prietenele tale ...

- Nu prea am ... chef.

Deschise gura sa spuna ceva, dar o inchise la loc.

- Bine, zambi. Ti-e foame?

- Defapt, da. Chiar imi e foame.

M-am asezat la masa, in partea dreapta a lui Kevin.

- Hei, Kev.

- Salut Meggie, imi raspunse si el pe acelasi ton plictisit si indiferent.

Mama puse pe masa un bol mare cu spanac, un platou cu trei ochiuri si un bol mediu cu snitele . Mda , delicios.

Se asternuse o liniste mormantala, asa ca am spus :

- Cu cine ai vorbit la telefon?

- Cu Dony. Merge la film cu prietenii.

Mda.

- Prostii. Dony merge la ...

- Multumesc pentru masa! ma intrerupse Kevin. Dupa tonul pe care il avea, era clar ca nu vrea sa-mi continui propozitia. Bine, Kevin. De acord.

- Sa-ti fie de bine. Esti sigur ca te-ai saturat, puiule? Nu ai ...

- Sunt satul, mama!

Mama il privi derutata.

- Trebuie sa ... Am teme, mama.

- Bine, atunci. Se sili sa-i zambeasca lui Kevin.

Kevin urca scarile cu zgomot, facandu-ma sa tresar.

Dupa ce am gatat de mancat, am urcat si eu in camera mea. Mama ramase jos, ganditoare. Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca Kevin nu ar fi aflat unde merge Dony, defapt. Are un mod ciudat de a pastra secretele. E mereu agitat si nu se poate concentra la altceva. De aceea evitam -eu, mama si Dony-, sa-i spunem lucruri care, pur si simplu ar trebui sa ramana intre membri familiei.

Kevin e un baiat destul de tacut, nu e ca si cum ar divulga secretele statului. Dar e ... mai complicat.

____________________

Multumesc celor care au citit pana aici.

Nu stiu daca veti intelege. Dar am mii de idei care-mi vuiesc prin minte, si foarte putine reusesc sa le exprim prin cuvinte. Nu stiu daca voi continua povestea, asa sunt eu 8-| , sau daca ma voi apuca de alta , dar mi-a venit o idee noua si nu prea stiu cum s-o leg de povestea pe care am inceput-o. Deci voi lua o scurta pauza si cand ma voi decide ce vreau sa fac, atunci va voi anunta. Pana atunci, nu va asteptati la o continuare. Nu stiu, poate voi continua, dar daca asta voi face atunci voi implica mai multe personaje , mai multa actiune , si tot felul. Faza e ca nici timp liber nu prea am. Cu scoala asta, am multe teme, mult de invatat. Bine, as putea sa nu invat, dar eu nu sunt asa.

OK, deci multumesc pentru intelegere, si imi pare rau ca sunt atat de indecisa.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 05, 2012 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Legaturi de sangeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum