La sfârşit

1.Începutul.

Razele soarelui isi faceau loc prin perdele gadilandu-mi ochii.Totul este stricat când alarma telefonului meu începe sa țipe cu melodia mea rock preferata.
Cobor leneşă din pat cu gândul ca azi e o noua zi monotonă de scoala.Grozav.M-am îmbrăcat cu ce-am apucat si l-am sunat pe  Robert cel mai bun prieten al meu.Ne stim de foarte mult timp. 

-Neața Simth *urasc când îmi zice asa*

- Prostule,ai noroc ca nu am chef de ceartă.Ies in 2 minute.

-Bine şefa.

Îmi iau sandwich-urile făcute de mama probabil.Am uitat sa mentionez dar mama e divortata de tata de acum 2 ani.Eu si cu fratele meu Clerance am rămas la ea.Clerance e clasa a 10 a si rar mai da pe acasa.

Ies afara asteptandu-l pe Robert sa-si facă aparitia,cu masina lui cu care se laudă tot timpul.Pe stradă e mai multă agitație ca deobicei.
Îl văd pe Robert,si ii fac cu mâna. Arată supărat si parca furios,oare ce are?
Urc in masina.
-Hei...zic eu
-Neata..
-Ă,eşti ok?
-Nu.Am vazut 3 accidente pana acum si unul părea cu masina mamei dar nu am putut sa ma uit.
M-am uitat speriată la el amintindu-mi de agitatia de adineauri.
-Hai sa vedem daca la scoala e cineva.
-Ok..
Tot drumul nimeni zice nimic si pot observa nelinistea din cele două oceane albastre ale lui Robert.Ajungem,si vedem ca in curtea scolii nu e nimeni si totul e numai o liniste,doar vântul de vara se mai aude.Poarta era puțin boțită.
-WTFFF! Exclam eu văzând o substanta rosie cu o consistenta exact ca sângele scurgandu-se pe geamul scolii.Robert se uita foarte speriat la mine si isi trece un deget pe lichidul sangeriu.Il miroase,eu ma uit puțin scârbită la el.
-Ăsta are miros a sânge vechi si miroase prea urât.
-Cre...Stai!De unde stii tu cum miroase sângele vechi?
-Domnișoara Smith.Sunt la biologie stiu cum e sângele in diferite stagii.Dar ce stii tu?Esti clasa a 8 a.Ai să vezi tu la liceu cum e.
Îmi dau ochii peste cap,el începând sa râdă.
-Hai sa intrăm.Zic eu
-Ti-as zice ca e o idee rea dar,ce s-ar putea întampla?
Eu intru cu pasi mici având o presimtire rea.Verficam 2 clase constatând ca nu e nimeni.Dar vad pe cineva sau ceva?E ceva acolo la capătul coridorului.
-Psssst,Bahoii!
-Hm?
-Uite,e cineva acolo!Zic eu aratand cu degetul spre persoana aia.
-Eu zic sa mergem!
-Si eu,dar hai sa o facem pe ascuns cine stie cine e?
-Ok.
Mergem cu pasi mici pana la geamul ce desparte partea asta de scoala de hol.Ridicăm capetele si pot observa cat de ciudat arata persoana de după geam si...mormâie?...
-Bă...zic eu in sopta tipului de langa mine.
-Da?
-Tu nu vezi???Doamne ce dracuuuu'?!!!
-Nu pot sa cred ca zic asta,dar mi-e frica.
Am început sa râd haotic,dar m-am oprit când am observat ca persoana pe care o urmăream m-a auzit si si-a întors privirea oarbă dezvăluind o piele lăsată si ochi albi si sticloşi.Am rămas stana de piatră mi se blocase aerul in plămâni,m-am trezit din letargie când a inceput sa bată in geam cu mâinile care păreau putrezite.
Robert m-a luat tare de mână si am inceput sa fugim,eu aprope ca nu țineam pasul,am intrat rapid in masina blocând portierele.
-CE A FOST AIA?țipă Robert agitat si speriat.
Eu nu am zis nimic,doar eram blocată si confuză.
-Şi acum unde mergem?Zic eu mai mult absentă.
-Hai la mine,la tine nu are rost.
Avea dreptate.Mama era plecat a de dimineata la serviciu si Clerance cine stie unde era.
Am ajuns acasa la Robert,a descuiat usa cu multă speranță ca toți membrii familiei lui sa fie ok.Am intrat pe holul lui luxos as putea spune de la vazele de aur si picturile scumpe.Brusc am tresărit auzind ceva cazand intr-o cameră.Robert a mers mai mult fugit pana in cameră respectivă.M-am gandit sa-l urmez rămânând cu gura căscată văzând un om mancand din..din un caine?Robert a luat un cutit din bucătărie si si-a pus degetul la buze in semn sa tac,asa am si facut.S-a apropiat foarte încet,doar inima care îmi sarea din piept o mai auzeam.
A atins usor umarul persoanei,aceasta intorcandu-se si mormaind ceva indescifrabil,m-am uitat la chipul zbârcit si murdar de sânge si am remarcat ca era...mama lui Robert?!El a inceput sa planga in tip ce femeia făcea de parca voia sa-i sfasie carnea de pe el,Robert nu reacționa nici un fel ba a lesinat,am luat cutitul rapid si am impins femeia cu picioarele ea cazand si ridicandu-se neafectata,a venit spre mine si primul lucru care mi-a venit in minte a fost să-i bag naibii cutitul in inimă chiar daca muream de frica,dar tot ce am facut a fost sa o împing jos si sa o leg de masa cu cablul pe care l-am gasit pe masa.M-am gandit ca ea ne va lamuri care e situația.Robert s-a trezit si tot ce făcea era sa plângă langa mama lui sau mai degrabă langa cadavrul ala miscator.
-Ce crezi ca e?
-Eu...nu-nu ştiu
-Crezi ca e o boală?
-Sper sa fie si tratabila daca e...
-E oarba...sa vad daca simte
-Stai ce vrei să..
Dar nu apuca a zică ceva ca iau cutitul si il bag in mână.
Nu a reactionat nici cum,asta e cel mai ciudat lucru care l-am vazut in viata mea.
-ESTI NEBUNĂ?!Puteai sa o omori!
-E deja moartă...Pune-i mână pe piept.
Dar când  a vrut sa facă acest lucru ciudățenia l-a muscat de deget Robert cazand lat.Nu stiam ce sa fac,îmi era frica!Daca il afecta muscatura?Nu..nu ..O sa ii tai degetul,sau ma rog ce a mai rămas un el.

Şi acesta e primul capitol!Sper ca v-a placut!